Ţăranul de pe snowboard


N-am cazut de
atat de multe ori intr-un inverval atat de scurt, niciodata. Am o „jena” fata
de cazaturi, proabil de cand mi-am rupt mana (cu repetitie) in copilarie, plus
nenumaratele entorse din adolescenta. Incerc sa evit cazaturi si alte chestii
violente cat pot. Atata ca asta nu se potriveste cu celalalt imbold permanent,
de a incerca chestii noi.

Precum
snowboardingul.

Dupa indelungi
amanari care dateaza de iarna trecuta, azi s-a intamplat. Inspirant si de povestea  lui Takeda, am zis gata, nu se mai poate, daca iar aman, nu se va
intampla. Asa ca hotararea a fost brusca si nestramutata.

Am început, în
stil clasic, cu căutarea de tutoriale pe internet :). Am găsit unul bun aici, am
printat frumos, citit, documentat. Buun. Am sunat şi la şcoala de schi-snowb.
din Flumserberg, staţiunea descoperită nu demult în apropiere, rezervat instructor
pentru 2 ore, dupămasa. La fix, am putut să mă trezesc „ca omu'”, am ajuns pe
la 12 – bineînţeles, parcarea sus plină, a trebuit rutina cu parcat la gară şi
luat autobuzul gratuit până sus.

Sus – închirierea
echipamentului, inclusiv mănuşi (am descoperit abia în autobuz că le-am uitat
undeva, ori în maşină, ori acasă). Şi pregătirea de „război”: se zice că
accidentele cele mai frecvente la începătorii în ale snowboardingului se
întâmplă la încheieturi, pe care te sprijini când cazi. Hmmm… Pe net am văzut
un sfat răzleţ – pe langa bandajele de incheieturi, căutaţi prin casă ceva
perne sau bureţi, şi puneţi-vă la… fund. Ei bine, aşa am făcut. Va să zică,
genunchiere, bandaje la mâini, şi… 6 bureţi de bucătărie din ăia mai subţiri,
3+3 :P.

Cu ce picior în
faţă? Mă întreabă omul de la închirieri.

Ä‚ă… nu ştiu, e
prima oară. Dreptul, cred.

Zice – hai aici. Stai asa. Si bmpf, imi
da un branci in fata. Inca o data. Stai si… branci. De ambele dati, piciorul
drept s-a dus in fata. Buun. Pe net vazusem ca „normal” e cu piciorul stang,
iar piciorul drept in fata se cheama postura „goofy”. Aha, great start, ma
gandeam.

Afara, am ochit un delushor minuscul, gen Dacia Servis,
pentru cunoscatori, fara prea multa lume pe el, doar un copil extrem de mic
care se chinuia sa traga o sanie de 3 ori cat el in sus. Gata, acolo se va
produce „primul contact”.

In tutorial se mentioneaza la primii pasi – acomodarea cu
snowboardul, apoi „skating”, adica sa prinzi doar un picior pe placa si cu
celalalt sa te impingi, apoi pasul urmator sa-l pui si pe ala pe placa pentru
„gliding”, alunecare. Am incercat manevrele astea, am vazut ca nu e chiar asa
greu. Buun. Sus pe „deal”. Urc eu pe langa copilash (n-avea mai mult de doi ani
jumate – trei), ma ashez in foond, fixez legaturile (mi-a luat ceva pana sa ma
prind cum functioneaza), si… hopaaaa….sus. nu, buf, inapoi. Hm. Nici o
problema, zic, nu poate fi asa greu. Inca o data. Buf. Inca o data. Buf. Grrrr.
Inca o data, cu placa infipta zdravan in zapada. Pe la a sasea incercare, dupa
ce am ras putin si m-am enervat tot putin, cu un „hîăăăi” în gura mare – m-am ridicat.
Victorieeeeebuf, inapoi.

Băi, ce-i asta?!
Am mai facut asta de vreo 2 ori, pana cand, in sfarsit, transpirat tot, am
reusit sa ma ridic si sa nu cad la loc. Apoi am inceput coborarea….. pana cand
s-a agatzat un cant, si buf. Direct pe fund. Hahaha, in gandul meu, traiasca
buretzii.

Nu mai intru in detalii. Buretii au fost solicitati mult. Mult.
Si direct, cu zgomot surd, cazatura de la propria inaltime, frontal pe zona
respectiva. Cert e ca acea ora jumate petrecuta impreuna cu copilul mic, blond
si tacut, care nu stiu de ce parea ca mereu isi trage sania IN SUS, ca nu-l
vedeam coborand deloc, mi-a prins foarte bine. Intre timp a mai venit un copil,
mai mare, de vreo 5 ani, care venea „de sus” adica de un pic mai sus, lansat,
pe snowboardul lui de pitic, trecea vrommm pe langa mine si se oprea… in fund,
de obicei, langa parintii lui, jos. HA! Ma gandeam. Nici tu nu stii sa opresti,
micutule! :P. cum ar veni, radeam de capra, sau iedul, unui copil de 5 ani.
Penibil.

Fusesem curios sa vad cat de repede si bine invat. In
trecut, am dovedit abilitati de a invata sporturi noi extrem de repede (si de
obicei singur); dificultatea vine insa in a creste nivelul mai sus de genunchiul
broastei, ceea ce n-a reusit inca la nici unul.

Intr-adevar, in ora aia, am reusit sa ma „acomodez” cat de
cat cu placa, sa imi dau seama de cateva miscari, mai ales din cele gresite,
care duc instant la cazaturi (nu e ca la schiuri, ca stai, te pregatesti, simti
ca vei cadea, dar lupti, crezi ca te-ai redresat, si abia apoi cazi gramada intr-un
nor de zapada. Nu. Aici, ai prins cantul, esti jos, nici nu stii ce ti s-a
intamplat. Buf scurt, cateodata buf-buf, cu saritura elastica, dezordonata. De
fapt, nu e „buf”, e mai degraba un „bmp” infundat, dar voi continua sa uzitez
„buf”, ca „bmp” suna cam aiurea. Deci, cum ziceam, nu ai timp sa-ti dai seama
ce se intampla intre momentul fatidic al greselii si aterizare. Apuci,
cateodata, sa zici „shit”. Cateodata. De obicei, zici abia dupa, si anume
„f**k”. Si sus, si de la capat.

Am incercat sa fac toate exercitiile simple din tutorial. Am
reusit chiar sa stau, vreo cateva minute, in picioare, in panta, dupa mult chin.
Asupra acestui aspect vom reveni.

Vine ora 2. Epuizat si transpirat, ma duc jos, ma intalnesc
cu instructorul, il chema Roland. Citea de pe o hartie, „Jessica?”, si inca un
nume, care semana foate de departe cu al meu, asa ca ma duc la el. „Roli”, se
prezinta – normal, in tara diminutivelor. Zic – n-ai noroc, moshule, ca nu e
Jessica (Jessica s-a dovedit a fi o fata alba cu roz, si ea la prima lectie, la
un alt „monitor”.)

Sa incepem dar. Roli imi arata cum sa „skate”, vede ca
„stiu” (hehe, pregatirea individuala), zice – bun, hai la minipartie. Care era
langa delutzul meu, dar avea si o banda de cauciuc care te purta pana „sus”.

Asa. Intai mergem cu fata in jos, „pe calcaie”. In
instructiuni zicea sa repeti fiecare pas pana stii bine. Asi. Acum mergem cu
fata inspre deal, alunecam in jos. Buun. Acum curbele. ? Pai alea nu vin la sfarsit? Curbele. Acum.
N-are nici o treaba Roli, nu pierde vremea. „Trebuie sa te uiti mereu in
directia in care mergi, cu greutatea pe piciorul din fata si jenunchiul flexat
inainte pe directie… cand vrei sa intorci, intorci privirea, cu ea si jumatatea
de sus a corpului, placa iti urmeaza miscarea, si cand e verticala schimbi de
pe calcaie pe varfuri.” Simplu. Doar ca de fiecare din astea mi-a explicat la
alta tura, dupa alta cazatura. Noroc ca la snowboarding nu cazi asa imprastiat
ca la schi, cu picioare, schiuri, betze in toate partile. Aici cazi insa
necrutzator, cu tot corpul, fara amortizare. Sau daca amortizezi cu mainile, te
lovesti.

Am trecut la curbe „asistate”, m-a tinut de maini, si a
mers! Apoi mi-a dat drumul, a mers prima curba la stanga, dar cum ma intorc,
dau de o femeie care venea nesigura rau pe partiutza in jos, pe schiuri. M-am
panicat, am incercat sa schimb directia…. Bufff.

La urmatoarea tura n-a mai fost doamna aceea, am facut 2
curbe fara sa cad. Victorie! Gata, am invatat! Atat trebuie sa stiu, acum e de
exersat! Bucuros nevoie mare, urc din nou, si la coborarea urmatoare… dau peste
o alta tanti, care noroc ca era cu monitorul, care a tras-o din calea mea.
„prinsesem un cant” si ma duceam glontz spre ei… instructorul cica – „uita-te
unde vrei sa mergi, nu unde NU vrei, ca acolo vei ajunge”. Zic – da’ nu voiam
sa intru in tanti.”. „pai, tocmai. Uita-te unde VREI sa mergi”. "Aaaa…”


 Iar sus, iar incaltzarea, iar incearca sa te ridici, fara
succes… ma ajuta, zic – e greu cu ridicatu asta… voi cum stati in picioare?
Zice, noi nu stam, e destul de dificil. No, bine ca m-am chinuit sa „stau” pe
delushorul meu… dar rau nu mi-a prins.


Am mai mers de 2 ori si gata, cica sus pe partia mai mare.
Da…  sa avem mai mult loc.

Hopa. Dar abia atunci mi-am dat seama ca asta inseamna si
urcat cu teleschiu’. O-ooo…mi-a aratat cum putem urca amandoi cu ala – chestie
din aia tip T, ca la Predeal – si a mers! Doar la iesire nu i-am dat drumul, de
frica, decat in ultima secunda, de era sa-l bag intr-un zid de zapada din
fatza. Urmatoarea data am reusit sa nu cad.

Pe partie in jos am mers intai cu ajutorul lui, imi ghida
miscarile.. dupa care, singur. Si a mers! Iau curbele! E drept, cu control
limitat – se poate spune doar ca directia e buna, dar de nimerit exact unde
vreau, nici vorba.

La un moment dat, ca sa fac conversatie, in timp ce urcam cu teleschiul, il intreb pe om ce face
vara. Ma asteptam sa fie instructor de ceva skydiving sau bunjeejumping, o chestie
din asta.

Zice, snt ţăran.
Pauza de procesare a informatiei.
Ţăran?
Ţăran.
Cool! Si ce ai?
Ferma – 20 vaci si 50 oi. Pentru carne, mai mult, tata
facuse lapte, eu am reprofilat afacerea. Merge, dar trebuie bani in plus – in
timpul liber fac si zidarie, si iarna aici.


Deci, mi se pare „megacool” combinatia.

Ţăranul Roli a
facut o treaba foarte buna…
160 de paralutze, e drept, dar bine investiti – fara asta as fi fost tot pe jos, si n-as fi progresat atat veci. imi da curaj pentru a doua zi de snowboard, la Flims,
cu C
&L, de data asta fara instructor.
Aveau dreptate cei de pe net – „curba de invatare” este
foarte abrupta, inveti foarte mult, chiar intr-o zi.
Mi-a zis ca am fost ‘elev peste medie’…
acuma, nu stiu daca le zice la 90 din clienti :P, dar si mie mi se pare ca a
mers bine. La un moment dat, pe partia mica, curios sa vad daca doar eu sunt
idiot si cad mereu, m-am uitat dupa Jessica. M-am linistit… era la inceput de
tot, si greu… multumit de mine si un pic arogant, mi-am dat drumul lejer,
intr-o curba. Bineinteles ca am prins cantul gresit si am zburat de nu m-am
vazut, de mi-au cazut shapca si ochelarii. Atunci, durerea a penetrat buretzii
strategici. Asa-mi trebuie daca pun nasul pe sus… nu mai vad pana jos, si acolo
ajung…


Una peste alta, cum zicea si Takeda, senzatia e placuta, si
deosebita. Folosesti foarte mult corpul si gravitatia, parca mai mult ca la ski
– poate din cauza limitarilor placii. Miscarea e mai armonioasa, fluida si oarecum
naturala (bine, asta de la unu’ care a invatat singur sa schieze si se cam
chinuie, poate schiorii „adevarati” spun asta si despre acest sport). In plus,
pari mai „liber”, neavand betze de care sa te impiedici sau sa-ti dai in cap
cand ti-e lumea mai draga. Picioarele nu ti se innoada, nu te imprastii in
toate partile cand cazi.

Dezavantajele ar fi – cazi mai des, mai ales la inceput, si
chiar n-ai ce face, n-ai cum sa te feresti: cum prinzi cantul gresit, te-ai dus
instant. Si la inceput il prinzi gresit destul de des. Apoi, nu poti sta in
picioare decat foarte putin. Esti tot timpul ori in miscare, ori cu fundul in
zapada. Nu te misti „frontal”, trebuie mereu sa te uiti in alta parte – in directia
in care vrei sa mergi. Esti tot timpul flexat, ba pe varfuri, ba pe calcaie,
care probabil devine obositor. Cel mai mare dezavantaj mi se pare ca… nu vezi. Sau
eu cel putin, daca merg cu fatza spre deal, cand intorc am „blind spot”, nu vad
ce vine din spate decat dupa ce am intors.

Ei, dar astea speram sa se mai
rezolve in timp, cu mai mult control asupra placii. Cert e ca te face sa simti muschi de care habar n-aveai ca exista, si acum iti dai seama pentru ca… dor. Si se intind. Corpul s-a dezobisnuit de intins/intors mai mult decat din pozitia "shezut" in cea de "mers" sau "culcat"… tare binevenita schimbarea.

Asa ca pana una alta, buretzii la
uscat si… pe data viitoare.

Reclame

2 gânduri despre “Ţăranul de pe snowboard

  1. Se face un an de la relatarea ta … am nimerit intaplator … eu abia acum am prima tangenta cu sportul asta. Oricum am citit pe nerasuflate si am ras de unul singur de m-a intrebat familia daca am gustat ceva azi de boboteaza. Interesanta povestea, foarte originala si placuta relatarea … dar si utila in acelasi timp ! Sezonul asta ne perfectionam ? Zapada garla si pufoasa !

    Apreciază

  2. ma tem ca s-au facut… 2 ani de la relatarea de mai sus :). cum trece timpul. sezonul trecut am mers mai mult pe ski, sezonul asta inca nu stiu. oricum, zapada pufoasa (‘pulvăr’) asemenea!

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s