Liguria (4) – Genova, ziua

A doua zi dimineaţă, ziua a început cu desene animate,

şi cu nori deasupra portului.

Mi-am alocat juma’ de zi pentru descoperirea oraşului. Luat hartă de la hotel şi dă-i, din nou pe jos (acum ştiam că nu e departe), pe acelaşi traseu ca aseară, care părea mai puţin dubios, pe sub autostrada

cu palmieri.

Am ajuns în locuri de-acum familiare, corabia veche

cu zeităţile stresate de la… prora?,

acvariul, în care în ciuda sfatului lui N., n-am intrat, din lipsă de timp, da’ cică e cel mai fain din Europa,

clădirea foarte pictată,

şi în sfârşit ciudăţenia din port, care mie îmi sugerează o reprezentare abstractă a unei corăbii.

Portul vechi a fost remaniat puternic cu ocazia centenarului Columbian, în 1992. O imagine despre „atunci şi acum” e destul de sugestivă:

Am luat o pauză şi-am şest pe o bancă în piaţa mare, uitându-mă la peisaj,

la palmieri

şi la o familie de turişti români care au trecut prin apropiere.

Apoi am luat-o pe străduţele destul de întunecate ale oraşului vechi,

unde însă te pomeneşti când nu te-aştepţi cu mici opere de artă la colţ de case, sub fâşii de cer (azi gri):

Văzând aceste chestiuni în pahare,

nu m-am putut abţine şi am luat una cu zmeură, înainte de a-mi continua drumul.

Din curtea interioară a… nu mai ştiu ce era, primăria, sau consiliul local,

M-am uitat înapoi şi am văzut o lungă înşiruire de bolţi (clic mai jos pentru a le vedea).

http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf

Trecând eu prin ele, am ajuns pe o stradă îngustă, la care i-am făcut această poză strâmbă.

Mă pregăteam să plec, când am văzut nişte dame îmbrăcate caracteristic, chiar în josul pozei se văd. Am dat să mai fac o poză, să iasă şi ele mai bine, la care aud un ţipăt „EEEE! NON FAI FOTO, STRONZO!!” şi alte câteva cuvinte de bine pe care nu mi le mai aduc aminte. Mi-a luat vreo secundă să-mi dau seama că vorbea cu mine. Am ridicat din umeri a „io?” „SI, SI, TU, BLABLABLABLA” (chiar nu mai ştiu ce-a zis). Am ridicat din umeri din nou şi am arătat în sus, chipurile am pozat casele (ceea ce era adevărat, dar doar pentru prima poză, de mai sus). „SI, LE PALOME, E IO SONO STUPIDA!”. Aş fi vrut să zic ceva, dar creierul mi-era gol. Un domn în vârstă care venea spre mine din direcţia lor a zis „ma dai, fermate”, şi uitându-se la mine un exasperat-filosofic „madonna, che gente oggi”.
Agresivitatea ei m-a paralizat. Voiam să merg în jos pe strada respectivă, dar m-am răzgândit. Am luat-o pe altă stradă, şi m-am rătăcit. Lucru care m-a enervat şi mai tare. M-a enervat că reacţionez atât de greu la agresivitate (de fapt, nu reacţionez deloc). Molâu. „Dacă nu vrei să apari în poze, alege-ţi altă meserie, vaffanculo puttana di merda , aşa trebuia să-i zic. Ori, replica mi-a venit, completă şi fluentă, 5 minute prea târziu. Ca de obicei. Slăbiciunea „de înger” m-a înfuriat aproape mai rău ca puttana în cauză. Mi-a luat mult timp să mă calmez. De fapt, mi-a cam stricat ziua.

Până la urmă am găsit ieşirea dintre străduţe, în locuri cunoscute de ieri, piaţa cu statuia lui Garibaldi sub care mâncasem pizzata în seara precedentă,

fântâna din piaţa centrală,

după care am luat-o pe bulevardul mare din spatele fântânii, pe sub arcade,

pe ceea ce părea a fi „bulevardul de cumpărături”.

Am făcut la un moment dat stânga, să mă-ntorc în centru – am văzut piazza Colombo pe hartă, dar n-am mai mers, din lipsă de timp. Am cotit-o, şi printr-o parte a oraşului cu spaţii mai mari

am ajuns din nou la catedrală,

unde am remarcat casele din dreapta ei, cele colorate

cu obloane,

Catedrala nu e tot una cu domul,

care nu e departe,

pe ale cărui scări căruia stăteau tineri

dolce vita.

Nu mai ştiu dacă poza asta e din dom sau din catedrală, cred că din catedrală, dar nu mai ştiu sigur.

Mi-am continuat drumul pe sub bolţi plasate absurd de frumos (clic pentru a le vedea)

http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf

mai aruncând un ochi în curţi interioare,

şi am ajuns în locuri cunoscute, pe Via Garibaldi

cu al ei palazz ross.

M-am afundat din nou pe străduţe,

în căutarea unui loc de unde să iau ceva dulciuri. Această pasticcerie

s-a dovedit o alegere bună.

Şi cu asta, basta. Am luat-o înapoi pe jos pe sub autostradă spre hotel, făcând poze de adio cu un peisaj specific italienesc,

şi am pornit spre casă. Cei 430km i-am parcurs în 5 ore, cu tot cu oprit la graniţă pe motiv de mutră dubioasă şi maşina controlată în amănunt de vameşi; faţă de cele 6 ore din ziua precedentă pentru 140km. C-aşa-i în tenis. Pardon, trafic.

Astfel, după 4 zile intense şi pe gustul meu, s-a încheiat Mica Buclă. Şi-am descălecat de pe şea, că povestea e spusă dejea.

19 gânduri despre “Liguria (4) – Genova, ziua

  1. Superbe coloanele de la dom, detaliile portalului sunt halucinante, cica simplu alb-negru, dar lucrate cu finete. Încearca sa fotografiezi si detalii, nu numai chestii de ansamblu, dau contraste frumoase (am vazut asa ceva la foto din Japonia de pilda).

    Apreciază

  2. Pai ce sa faca daca nu-i legase inca la net. In vremuri din astea imemoriale tin minte ca tricotam si crosetam. Macrameuri insa n-am facut. Dar sunt tot din astea, cu rabdare. :D

    Aceeasi chestiune de anul trecut cand cu pianistul. Fetele isi vedeau de job acolo. Scot bani din corpul lor pe care tu-l pozezi fara permisiune. Daca ai avea o gogoserie pe strada, ti-ar placea sa te tacane toti turistii doar pentru ca porti scufia de bucatar ca sa nu-ti miroasa parul? Asta pe langa aspectul delicat al vietii paralele si respectabile pe care o pot duce fetele acelea acolo unde locuiesc. Ar putea conta ca vecinii nu frecventeaza zonele rau famate ale orasului, dar nu si ca nu bantuie netul.

    Aceasta n-a fost o critica. Doar o intrebare etica tare intrebatoare. Ca si eu pozez tot fara pic de rusine. Cat despre molau, chiar e rau? Ai prefera sa te certi cu toti si toate?

    Apreciază

  3. jobul lor e ilegal. daca as avea o gogoserie pe strada, mi-as asuma tacanitul turistilor pentru scufie, ba chiar sperand ca-mi va creste popularitatea, vor veni si alti turisti sa tacane si sa manance gogosi. cred ca desfasurand o activitate trebuie sa-ti asumi consecintele. daca stai imbracata fistichiu la colt de trotuar trebuie sa te astepti sa fii pozata fara permisiune. daca n-as avea autorizatie pentru gogoserie, nu mi-ar conveni pozele, dar ar fi un risc asumat, n-as avea nici un drept sa le cer oamenilor sa-mi protejeze ilegalitatea, care de altfel ii prejudiciaza si pe ei ca platitori de taxe onesti, daca e sa despicam firul in patru. atat timp cat esti in ilegalitate, n-ai nici un drept. poate e judecata prea aspra, acel sentiment justitiar venit din rautate tip „capra vecinului”, sau „de ce sa fiu eu fraier si ala sa profite”. e o explicatie pe care am gasit-o acum, „la rece”, atunci a fost doar furie :).

    si a propos de furie, as prefera sa ma cert, doar cu cei care merita. (nu stiu cum se face ca reusesc, in rarele cazuri, doar cu cei care nu merita. dar asta e deja alta discutie.)

    Apreciază

  4. :D
    Adica ai facut poze din pur justitiarism?

    Aspectul ilegal al afacerii lor nu transpare din textul atasat Genovei. Desi atunci cand il invoci tre’ sa fii sigur ca nu ti se poate aplica tie. Caci inteleg ca un elvetian suparat pe incursiunile tale de vitezoman ( :p ) pe strada lui e total indrituit sa iasa la ora la care stie ca vei aparea si sa-ti faca poze cu mult elan. Zilnic eventual. Pe motiv de platitor onest de taxe si neincalcator de restrictii de viteza. :angel:

    Lasand la o parte aspectele legate de legalitate si respectabilitate, intrebarea care se pune e cui apartine imaginea fiecaruia dintre noi? Suntem stapani pe ea sau cei care ne vad exersand oarescare activitati in public au drept egal sa dispuna de ea? Chiar daca atunci cand sunt eu fotograful imi arog aceste drepturi, postura inversa, cea de fotomodel, nu-mi place la fel de mult. :)

    Apreciază

  5. Cat despre furie, cei care merita banuiesc ca sunt cei care au atentat intr-un fel la seninatatea ta. Nu intotdeauna insa ce le-ai putea spune ar fi si inteles. Sau ar gasi receptivitate. Asa ca ar fi doar energie irosita. Cu ei chiar nu merita sa te certi.

    Daca insa cei care merita sunt cei care au urechi de auzit si capete de judecat, atunci 5 minute intarziere nu face nimic. Cred eu. ;)

    Apreciază

  6. deci in ordine:
    nu din justitiarism le-am pozat, ci ca sa va arat voua aici :P.
    despre ilegalitatea lor, poate nu transpare, dar transpira – prostitutia e ilegala in italia, din cate stiu. iar daca n-ar fi fost, nu cred ca s-ar fi scanalizat.
    dar nu inteleg exact mesajul pe care doresti a-l transmite, pentru ca de exemplu
    referitor la elvetianul platitor de taxe, 2 aspecte: unu, are tot dreptul sa-mi faca poza in fiecare zi daca trec pe strada lui, nu vad de ce nu. odata ce esti in public esti expus implicit, imi asum asta, poa’ sa ma pozeze cine vrea unde vrea in spatiul public. (ca e fraier si strica filmu, nu e problema mea.) doi, incalcarile mele de viteza nu-l prejudiciaza in mod direct – el plateste fix la fel de multe taxe, fie ca eu merg cu 10kmh sau cu 100kmh, pentru ca mersul cu viteza nu produce bani negri. eventual dimpotriva, se poate spune ca faptul ca eu platesc amenda ajuta statul sa-i tina lui taxele scazute. dar in spetza noastra nu e vorba de bani, ci de principiu, ceea ce ne aduce la intrebarea cucui – cu cui ne apartine imaginea. Si cred ca am raspuns deja – cat timp sntem in spatiul public, cei care ne vad exersand activitati au drept de a dispune de imaginea noastra. de-aia si papparrazzii pot fotografia cat vor, atat timp cat nu intervin in viata privata a cuiva. ca e enervant sa tot fii pozat? nu ma indoiesc. dar cei care snt in acea situatie ar trebui sa-si asume riscul. snt destule alte meserii pe care le-ar fi putut alege.

    cat despre furie, prefer sa-mi descarc furia si frustrarile pe oameni care altfel nu conteaza, care nu-mi snt dragi, de preferat cu care nu ma voi mai intalni niciodata. e o senzatie de eliberare, fara bagaj emotional de târâit ulterior. cred ca doar cu ei merita sa te certi. pentru ca pentru mine e un mare efort sa ma cert, asociat cu traume emotionale, aleaalea. as prefera deci sa NU ma cert cu cei care au urechi de auzit si capete de judecat, cu ei ar trebui sa ajunga argumentul civilizat. din pacate, constat ca cel mai usor te ciondanesti cu oameni dragi (rude de gradul 1). inca nu stiu de ce, si daca e la toti asa, dar nu-mi place. poate pentru ca cu cei apropiati ai o relatie instinctuala (mai multe in modelul P-A-C), si instinctele scapa usor de sub control. pacat.

    una peste alta, as fi preferat sa ma cert cu puttana atunci decat sa inghit frustrarea si sa erupa mai tarziu, cine stie cand, cu cineva drag, la un moment nepotrivit.

    Apreciază

  7. Scurt, pentru clarificare. Atunci cu pianistul comentasem ca aparent nici tie nu-ti place sa fii pozat, lucru pe care l-ai confirmat, punandu-te insa intr-o alta categorie decat artistul. Am cautat acum discutia respectiva, dar nu mai stiu exact cand a fost. Credeam ca vara trecuta. Ce tin minte (poate gresit) e ca ai zis, ca nu, pe tine e normal sa nu aiba voie sa te pozeze lumea. Si n-aveam update-ul. ;) Iar incalcarile tale de viteza il prejudiciaza pe elvetian atata timp cat nu platesti amenda de fiecare data si n-am nici macar un pui de indoiala ca n-o faci.

    Discutia cu cearta si cei apropiati e stufoasa. Ce stiu sigur e ca de cele mai multe ori, indiferent de cei implicati in ea, eu nu ma simt bine si doar acumulez frustrari, nu scap de ele. Asa ca dpmdv molau e ok. :)

    Apreciază

  8. aaa, Pianistul din Kobenhavn :D! pai, si acolo am zis ca daca m-oi apuca sa cant pe strada poti sa ma pozezi cat poftesti. pana atunci n-ai nici un motiv, that’s what i meant. da’ daca vrei musai, poti sa ma pozezi si fara motiv, atat timp cat snt „in public”.

    platesc amenda de fiecare data cand ma blitzuie (altfel ajung la parnaie). si tot n-am inteles cum il prejudiciez.

    cearta cu monşer Yule pianistu’ a fost cea după care am avut revelaţia de care vorbeam mai sus – a fost traumatizanta si eliberatoare in acelasi timp. ceea ce nu se intampla cand la celalalt capat al vibe-ului negativ e cineva de care imi pasa.
    cred ca ulterior acelui eveniment am inceput sa boscorodesc mai mult coparticipantii la trafic. sau sa nu ma mai simt asa prost facand-o.

    Apreciază

  9. Da, platesti amenda, insa numai cand esti prins. Nu cand te fotografiaza elvetianul cel ipotetic, care totusi te-a surprins tot ipotetic incalcand legea. Deci nu platesti pentru toate incalcarile tale de lege, pentru care teoretic ar trebui sa fii pedepsit. Ca si fetele alea. Stiu ca asemanarea e un pic fortata, dar n-am dorit sa ma aventurez in alte activitati ilegale pe care poate le practici si asupra carora n-ai dori sa se bata toba in public. :razz:

    Pe langa lege calcam cam toti. In afara de iritarea ce ti-a fost provocata de interdictia pozatului, imi pare ca s-a adaugat un of si din cauza meseriei sau a ilegalitatii meseriei indraznetei. Iar aspectul acesta e de fapt irelevant. Dar poate sa fi fost o parere.

    Cat despre pozat, burta imi zice ca nu-i ok sa pozam lumea fara acord, oricat de public s-ar afisa. Daca mergi la cineva acasa, nu i-o fotografiezi fara permisiune, nu? Si de ce ar fi casa mea mai cu mot decat persoana mea? O resimt ca pe o imixtiune in intimitate. Spre rusinea mea, doar cand altii imi fac mie poze. :oops:

    Apreciază

  10. faptul ca nu snt prins mereu nu prejudiciaza elvetianul fotograf amator, pentru ca nu castig bani negri incalcand limita de viteza. pitzipoancele castiga bani negri din activitatea ilegala. asta mi se pare diferenta dintre cele 2 ilegalitati. dar nu cred ca asta e miezul problemei – hai sa presupunem ca snt echivalente, ramane problema pozatului – eu nu consider ca as avea dreptul sa protestez daca cineva imi face poza prestand o activitate ilegala. sau legala, for that matter. ca m-ar enerva, poate, dar nu mi-as da dreptul sa protestez. asa ca nu i-l dau nici ei. consider ca snt echitabil la faza asta :).

    in ce priveste burta, let’s agree to disagree: burta mea zice ca e ok sa pozezi oameni care se afiseaza public, pentru ca ei isi asuma implicit acest risc. nu snt la ei in casa, snt in public. asta e toata ideea. persoana ta in casa ta e privata, persoana ta in afara casei tale e publica, deci pozabila. Atata ca n-ai voie sa faci bani de pe urma acestor poze, lucru cu care snt de acord.

    stii ce e interesant? daca puttanesca in cauza m-ar fi rugat frumos sa nu-i fac poza, nu i-as fi facut, fara nici o suparare. ce m-a scos din minti a fost agresivitatea, nejustificata si la care n-avea dreptul, dupa parerea mea. deci se pare ca relatiile interumane snt mai puternice decat principiile. sau actioneaza ca augumentari / frane pentru ele. cateodata si mie imi vine sa cer voie sa fac poze unor persoane. alta data n-am nici o jena. depinde. ma-ntreb acum daca aceasta „flexibilitate in principii” o fi o caracteristica a persoanei, a natiei sau a omenirii.

    Apreciază

  11. Ar fi culmea sa ma dau acum mai tare in burta! :lol:

    Dar e posibil ca fata sa aiba aceleasi sentimente ca si mine si te situezi pe pozitii diferite si fata de ea. Cum tu ii facusesi poza deja atunci cand te-a agresat ( :razz: e funny gandul impins o tarica mai departe) e posibil sa se fi simtit ea agresata chiar inaintea ta. Poate daca ii cereai frumos permisiunea sa o fotografiezi, te-ar fi refuzat politicos. Sau poate nu. Dar n-ai de unde sa stii, cat timp n-ai facut-o.

    Flexibilitatea in principii nu cred ca poate fi atat de usor trecuta la caracteristici generale atata timp cat pana si pentru un individ depinde de moment. Nu?

    Apreciază

  12. 1) sa fie clar, burta mea e mai mare decat a ta. nu şi mai tare :)

    2) incerc sa sintetizez: speţa: tu ii gasesti supararea justificata (justificabila) si consideri ca s-ar fi cuvenit sa-i cer voie. eu nu-i gasesc supararea justificabila si nu consider ca ar fi trebuit sa-i cer voie. principiul: tu zici că oamenii n-ar trebui pozaţi pe stradă fără a li se cere voie, indiferent de ipostază/activitate. eu zic că poţi poza dat fiind că snt în public, iar dacă mai fac şi ceva ilegal n-au absolut nici un drept să protesteze.

    dupa aceasta spectaculoasa desfasurare de argumente, din punctul meu de vedere snt de acord sa nu cadem de acord :).

    Apreciază

  13. :)
    Adica ai o burta mare si moale. :angel:

    E tot timpul interesant de analizat de unde porneste furia atunci cand se naste un conflict. De cele mai multe ori, fiecare participant se considera agresat, furia lui fiind cea indreptatita, cea a victimei. Dar logica temporala zice ca doar unul e victima initial. :)

    Iar analiza asta (empiric realizata de mine :razz: ) zice ca de cele mai multe ori, agresiunea initiala e involuntara.

    Apreciază

  14. interpretarea mea a acestei logici temporale in acest caz este ca ea a agresat prima, prin desfasurarea activitatii ilegale in public. trebuia sa se astepte la reactii de tip pozat, fara a avea dreptul sa protesteze. agresiunea ei, ca si a mea, a fost voluntara. deci io zic sa let’s agree to disagree… :)

    Apreciază

Comentezi?