Profitând de faptul că S. era bazată la Bază(l), m-am dus şi eu şi am decis să mergem să-l vedem pe Van Gogh, că avea concert. Fain concert, nu toate piesele, dar cu câteva hituri bine plasate, plus câteva piese pe care nu le ştiam şi mi-au plăcut, pe lângă altele pe care nu le ştiam şi care nu mi-au plăcut. Nici n-am întrebat dacă era voie cu poze, am presupus că nu. Oricum, Van Gogh trebuie văzut live, înregistrat nu se compară, părerea mea.

Am dat apoi o tură prin Basel, pe la Rin

carele am uitat că are un mod original de a fi trecut – o barcă legată cu o sârmă şi trasă de la un mal la altul:

Prin oraşul vechi pe lângă dom am ajuns la punctul meu de atracţie – cea mai simpatică primărie din câte am văzut până acum:

Pe lângă spectaculozitatea uşii,

mi se pare extrem de nostim să ai primăria într-o clădire cu un asemenea balcon

şi un asemenea acoperiş.

Mai degrabă pare de jucărie.

De jucărie părea şi roata uriaşă din Zurich, de la distanţă. Pentru că seara am petrecut-o pe malul lacului, dacă tot am văzut roata, sindromul King Kong a zis „hai”.

Eh, totuna nu mi-a fost, mai ales la prima tură, şi mai ales când s-a oprit fix în vârf, da’ până la urmă a meritat, ca experienţă şi ca privelişte. Pe care n-am pozat-o din 2 motive – 1 că nu mai aveam baterie, 2 că mă ţineam destul de strâns cu amândouă mâinile de bară.