Mama, tata, 3 copii (7, 5 şi 1 an) au pornit în jurul lumii, într-o rulotă. Citez primul paragraf din povestea călătoriei lor:

„De mai mult timp visam sa facem calatorii cu copiii, discutasem chiar si in mod timid de un putin probabil an sabatic, fara sa credem prea mult, si pina la urma ne-am surprins noi insine de amploarea deciziei. Si, daca tot a facem, macar hai sa fie talia xxl, nu? Se zice ca ai nevoie de un an sa gasesti ritmul cel bun pentru o asemenea calatorie, si atunci trebuie sa te intorci? Ce frustrare……
In plus scopul nostru nu este sa rulam ci sa profitam pe deplin de acest stil de viata, deci ne vom fixa o medie zilnica de 110 km.

Ceea ce ne-a permis sa luam relativ usor hotarirea este ca dinainte hotarisem sa schimbam viata recentrind totul pe viata noastra de familie, modificind atitudinea legata de lucru, cadrul de viata, toate aprioriurile legate de societate. Sint hotariri greu de luam caci ratiunea va gasi intotdeauna motive pentru a te impiedica sa aduci genul asta de schimbari vietii, iar a prioriurile sociale si culturale despre cum se cade sa-ti traiesti viata par pentru multe persoane de nedepasit.”

A propos de „legacy vs. carpe diem„…

Site-ul lor se găseşte la aici. Zic că merită să hălăduiţi un pic prin el.

(Mulţam’ ping pentru link.)