Mi-am pus în cap să notez câteva idei cu care rămân după fiecare carte citită, poate aşa nu mai uit 98% din ele în momentul în care am închis-o. Le notez aici, că poate interesează şi pe alţii.
Prima la rând e The Agile Gene, terminată ieri. O aveam de ceva vreme în bibliotecă, dar m-am tot codit s-o încep. M-a intimidat că era mult text şi nici o poză :). Discuţiile cu Take despre determinismul genetic mi-au dat impulsul decisiv, coroborat cu frigul, care a uşurat decizia de a merge cu trenu’ în oraş – aşa m-am ales cu câteva minute de lectură la dus şi la întors. Mi-aduc aminte că ultima carte citită a fost iarna trecută, tot din motive de tren. Din păcate, chiar dacă lebăda neagră mi-a plăcut mult, nu mai ţin minte mare lucru.
Aşadar, gena agilă pledează pentru armonizarea teoriilor „naturiste” şi „nurturiste” (nature via nurture), care s-au aflat decenii într-un se vede treaba absurd conflict. Al orgoliilor, aş zice. Pentru ca discuţiunea mea cu take să nu degenereze în aşa ceva, cartea a venit la mare fix.
Autorul trece printr-o serie de exemple din ambele „tabere” pentru a demonstra încrengătura fenomenelor, de la statistici despre gemeni identici (interesant, se pare că gemenii crescuţi în familii diferite ajung mai asemănători la maturitate decât cei crescuţi împreună, care încearcă să se diferenţieze) la comportamentul şoarecilor şi muştelor de oţet, se pare cele mai „cercetate” două animale, care este.
Ideea principală cu care am rămas din carte e că genetica şi mediul merg mână-n mână, nu se poate una fără alta. Genele sunt agenţi de programare şi adaptare; unele reacţionează la stimuli din mediu, altele sunt programate dinainte.
Dar mai bine să citez un paragraf sintetic:
„Genes are implacable little determinists, churning out utterly predictable messages. But because of the way their promoters switch on and off in response to external instruction, genes are very far from being fixed in their actions. Instead, they are devices for extracting information from the environment. Every minute, every second, the pattern of genes being expressed in your brain changes, often in direct or indirect response to events outside the body. Genes are the mechanisms of experience.”
Traducere aproximativă: „Genele sunt nişte mici determinanţi/determinişti implacabili, generând mesaje complet predictibile. Dar din cauza modului în care promotorii lor sunt activaţi şi dezactivaţi ca răspuns la instrucţiuni/stimuli din exterior, genele sunt departe de a fi rigide în acţiunea lor. Dimpotrivă, sunt mecanisme de extragere a informaţiei din mediu. În fiecare minut, fiecare secundă, modelul genelor exprimate în creier se schimbă, deseori ca răspuns direct sau indirect la evenimente din afara corpului. Genele sunt mecanisme ale experienţei.”
Deci ştim că genele sunt programate într-un anume fel, şi că îşi schimbă acţiunea în funcţie de mediu.
În ce priveşte discuţia cu takeda despre determinismul genetic în comportamentul social, nu m-am lămurit. Da, există gene care „programează” anumite feluri de comportament. Şi da, ele reacţionează la mediu. Nu ştiu dacă gena pentru „obedienţă” (la reguli sociale, de exemplu de circulaţie) este din cele care sunt predeterminate indiferent de mediu sau din cele care reacţionează doar la mediu.
Un exemplu tulburător din carte e cel al experimentului cu vulpi argintii (articolul întreg aici). Un savant rus a pus mâna pe o fermă de vulpi argintii, şi a selectat pentru reproducere cele mai blânde exemplare din fiecare generaţie – adică cele care fugeau ultimele când se apropia de ele. După doar câteva generaţii a obţinut o rasă de vulpi blânde, sociabile, cu care te puteai juca toată ziulica. Dar cel mai şocant lucru pentru mine a fost faptul că au început să dezvolte caracteristici ale… câinilor domestici! Urechi lăsate, coadă ridicată, chiar datul din coadă!
Alt experiment: prin acelaşi procedeu, savanţii au selectat 2 tipuri de şobolani – agresivi şi blânzi, obţinând 2 rase, agresivă şi blândă. Apoi au luat pui nou-născuţi şi i-au dat părinţilor din cealaltă rasă, să vadă dacă mediul sau gena primează. A primat gena – şobolanii cu genă blândă au crescut blânzi, cei agresivi agresivi, indiferent de părinţi.
Boon. Şi acum mă-ntreb: dacă timp de câteva generaţii (de exemplu, în România cea mereu neliniştită, în Rusia, sau în dictaturile din America de Sud) societatea a selectat spre supravieţuire oameni obedienţi, care nu au făcut probleme regimului (şi asta simplu, pentru că cei curajoşi ajungeau la zdup sau canal), se poate spune că populaţia de azi e „preprogramată” să fie obedientă? Sau, poftim gena „nerespectării subversive-a-regulilor”. SAU acest tip de gene se manifestă DOAR ca reacţie la mediu, şi un copil român, rus sau sudamerican crescut în germania, elveţia sau america va fi „programat” în concordanţă cu mediul de acolo, din acest punct de vedere? Experimentul cu şobolanii agresivi, ca şi alte exemple din carte cu oameni, ar sugera că agresivitatea, de exemplu, se „moşteneşte”. DAR tot în carte se spune că nu se pot generaliza diferenţe genetice între rase, că statistic diferenţele dintre indivizii aceleiaşi rase sunt mult mai mari decât dintre rase ca întreg. Iar dacă între rase nu poţi diferenţia genetic (la comportament, mă refer, nu la culoarea pielii sau albeaţa dinţilor), cu atât mai puţin între naţiuni. Sau nu?
Din păcate, dl Matt Riley nu a tratat acest aspect. Poate o să-i scriu :). Până una alta, nelămurit, m-am repezit spre următoarea carte, The Tangled Wing. Da’ despre asta, după ce-o termin. Mai durează.
explorish.ro 
Uite, chestia asta eu nu-s in stare s-o fac. Sa iau o carte de non-fictiune si s-o citesc buche cu buche. M-as simti pedepsita. Mie imi trebuie spatiu de zburdat cu gandurile fara garduri puse de diversele teorii stiintifice.
Da’ asa, un rezumat de-al tau merge. :D
Numai ca am niscaiva obiectii. Cum altfel? :lol:
Asta cu selectia exemplarelor obediente de catre societatile autoritare nu o gasesc fundamentata. Pentru ca multi (poate chiar majoritatea, dar nu ma hazardez sa spun asta fara dovezi) dintre cei inchisi au lasat urmasi. Deci gena n-a disparut, daca e vorba de o gena.
E interesant totusi de analizat mai profund chestia cu rasele. Adica exista diferente fizice atat de saritoare in ochi si totusi pe plan mental, psihic, social sa fim toti o apa si un pamant? Nu ca-i imposibil, dar nu vad cum de s-a creat nivelarea asta.
ApreciazăApreciază
Foarte frumos ca ti-ai facut timp sa impartasesti aceste lucruri on the interweb: instructive.
Eu am luat un curs doctoral in sociologie si am avut sansa sa studiez Social Deviance cu unul dintre cei mai mari criminologisti americani. Acum, cand vine vorba sa explicam criminal and deviant behavior avem la dispozitie mai multe teorii, doua dintre cele mai importante fiind Social Learning Theory a lui Bandura si Self-Control Theory, Gottfredson & Hirschi. Mergand pe linia lui Bandura, agresiunea nu se mosteneste ci se invata. Probabil ca toti avem gena agresiunii in noi, insa ea se dezvolta diferit in functie de “social environment cues”. Sa ne gandim pentru o clipa la dresorii de caini si la cum ii invata ei pe caini sa devina agresivi.
Mai departe, avem “Legile Imitatiei” ale lui Tarde. Bun, ne imitam unii pe altii. Prima intrebare: cum alegem pe cine imitam? Here we go, social modeling. Doi: avem capacitati cognitive diferite, deci niciodata nu vom putea imita perfect pe nimeni, ca atare imitatia e puternic individualizata.
Iti mai dau un nume: neuroscientist-ul italian Rizzolatti, cel care a descoperit mirror neurons -el explica exact cum se produce imitatia la nivelul sistemului nervos.
Deci, in concluzie ai dreptate: nu se poate una fara alta.
ApreciazăApreciază
@pinguilde: asta cu obedienta e o speculatie. sa zicem de exemplu ca in romania au fost favorizati la supravietuire oamenii care au fost mai mult in stare de „compromisuri”. sigur ca nu toti, dar majoritatea. o duce asta oare la o programare genetica a priori favorabila compromisului, sau ne nastem toti pe pamant cu aceeasi predispozitie, si doar mediul decide? nu stiu.
cat despre rase, n-am fi singurii care ne-am naste foarte asemanatori psihic in ciuda diferentelor fizice. diferenta dintre un doberman si un chihuahua nu ti se pare mai mare decat intre, sa zicem, michael jordan si irinel columbofilul? snt tot caini, tot comportament de caini au, indiferent de aspectul fizic. iar „caracterul” lor nu depinde de aspectul fizic – chihuahua snt cei mai agresivi caini, iar saint-bernarzii de exemplu dintre cei mai blanzi. nu conteaza culoarea pielii sau cat de lung ai parul, ci cat si cum gandesti :).
@simona, a propos de dl bandura, gena agila zice ca dimpotriva, criminalitatea e legata de mostenirea genetica. un pasaj: „Criminality, for instance, is quite highly heritable: adopted children end up with a criminal record which looks a lot more like that of their biological parents than like that of their foster parents. Why? Not because there are specific genes for criminality, but because there are specific personalities that get into trouble with the law and those personalities are heritable. As Eric Turkheimer, a researcher who studies twins, puts it, “Does anyone really suppose that unintelligent, unattractive, greedy, impulsive, emotionally unstable, or alcoholic people are no more likely than anyone else to become criminals or that any of these characteristics could be completely independent of genetic endowment.”
pe de alta parte, si mediul conteaza: “… heritability depends entirely on context. The heritability of personality may be high in a group of middle-class Americans who have experienced equivalent, even identical, patterns of nurture. But throw a few orphans from Sudan or the offspring of headhunters from New Guinea into the sample and the heritability of personality would probably drop rather fast: now environment would matter.”
deci pana la urma am impresia ca tot acolo se ajunge, doar invers :)
ApreciazăApreciază
Ai un blog super… il bag in blogroll.
Te rog, spune-mi si mie cum iti bagi harta din tripadvisor. Multumesc
ApreciazăApreciază
mulţam’. asemenea :).
la tripadvisor când te uiţi la hartă, ai în josul paginii un buton deasupra căruia scrie „put this map on your blog/website”. clic pe „get the code”, îţi dă codul, pe care-l pui într-un widget de tip text. şi gata. zi dacă snt probleme, şi-ţi dau un printscrin.
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos… am reusit sa-l iau, dar nu prea imi intra harta completa… Ma chinui cu layoutu… Si dupa aceea, ma apuc sa citesc despre Islanda ca vreau sa merg la vara. In schimb, am ramas extrem de surprins sa citesc articolul despre EURO 2008 al berilor. Am fost si eu la Euro doar ROM – FRA si ROM – ITA si atunci lucram la Ursus… ce as mai fi folosit informatia asta… desi Zywiec e mult sub Ursus.
ApreciazăApreciază
poti sa te joci din cod, se dau acolo dimensiunile. sau nu mai stiu, poate sunt doar unele standard. despre beri nu stiu, a scris amicul el vetian, dar in islanda merita cu varf si indesat. drum bun si impresii pe masura!
ApreciazăApreciază
mai devreme sau mai tarziu era iminent sa ajung si aici;)…mi-a placut foarte mult subiectul si faptul ca ai prezentat cat mai multe surse de informatii. o sa ma mobilizez si eu sa citesc cat mai mult pe aceasta tema. sunt undeva intre. adica cred in ceea ce eu numesc colcaiala genetica, un prederminism insa am o convingere puternica ca un mentor (poate fi oricine, parinte, frate, profesor, antrenor, om de cultura, om politic) iti poate reseta aceasta informatie scrisa in gene si te poate reaseza pe noi sine in viata…sau alt lucru care poate schimba ceva in prederminarea genetica este o experineta traumatica (boala, catastrofe, razboi, etc.) cand la nivel profund reconsideri tot esafodajul vietii. mai citesc, mai studiez, ma mai gandesc;)
ApreciazăApreciază
bine ai venit :)
pai da, e la mijloc. eu veneam din partea cealalta, a environmentalismului convins empiric (care include si mentorii, nu m-am gandit la asta specific, ma preocupa mai mult „peer group”). se pare ca genetica si mediul interactioneaza, iar cum anume o fac e fascinant de descoperit. mai asteptam impresii :).
ApreciazăApreciază
stiti poanta: „intrebare: zebra e negra cu dungi albe, sau alba cu dungi negre? raspuns: da!”
cum am mai dezbatut luni (de-acum ani :) ) la rand, mi-am exprimat intotdeuna urmatoarea „teorie” (care bate mult cu explicatia stiintific argumentata de Simona). si care zice cam asa:
– daca te nasti in Romania si traiesti in Romania, sansa de a fi intr-un fel (obedient) este mare, atat prin prisma faptului ca toti inaintasii mei, prin invatare si experienta, au dobandit aceasta trasatura, cat si prin prisma faptului ca apare un efect de contagiune, asa-numitele fatalitati nationale;
– daca te nasti in Romania si traiesti in alta parte, dar te-ai format in Romania… well, aici cred ca se aplica mai degraba tot teoria de mai sus, adica activarea genetica bate de la un punct incolo contagiunea mediului… elvetian sa zicem :);
– daca insa te nasti in Romania sau din romani si creste, te formezi in Elvetia (hai sa mergem pe acest paloer) sansele cred ca sunt fifty-fifty si in esenta comportamentul va fi mereu ajustat dupa impulsurile/ evenimentele care ti-l determina/ provoaca. as putea faca pariu ca daca mi-as creste copilul in Scotia (idealul meu so far :) ), mi-as dori sa aiba tura romaneasca, chit ca as lasa spiritul locului sa isi puna amprenta sub aspectul rigurozitatii, spiritului civic, responsabilitatii, elegantei, etc. tot ceea ce teoretic e precar dpdv romanesc.
dau exemplu Scotian si las hazardul sa decida pentru ca am stat la taclale cu niste oameni care au infiat multi copii romani. unii se incadreaza in modelul locului. altii raman cu gena activata. un exemplu extrem de relevant (a propos de tusa genetica explicabila statistic): o familie mai mult decat respectabila a infiat o fetita de etnie rroma, orfana, la varsta de 2 ani. la 14 ani deja batea strazile, la 16 era deja insarcinata. pentru acei parinti, explicatia genetica a fost implicita. gasesc ca e periculos sa generalizam, dar imi mentin parerea ca undeva pastram ancestral ceea ce generatii la rand au acumulat, iar daca inconjurarea permite un anumit soi de reactie… hapai gena se activeaza instant.
observ insa ca nici profesionistii nu au ajuns la un compromis… prin urmare, diletanti ca noi (ma refer doar la mine si la fratele explorish :) ) au tot dreptul sa frizeze absurdul prin ceea ce spun.
@ninja: ma bucur ca ai ajuns aici! you won’t regret it! ;)
ApreciazăApreciază
in rezumat:
1. ce se naste din pisica, soareci maninca. exemplu de adaptare la mediu: preferinta pentru soarecii provenind din agricultura biologica.
2. gena maternitatii sau a paternitatii precoce e cit se poate de anglo-saxona. nimeni nu-si aduce aminte de cazul alfie?
http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/article2233878.ece
asta pentru exemplul de gena activata de…modelul locului:-)))
ApreciazăApreciază
A-pros-pos de mentori, aici in SUA exista programe de mentorship in scoli si universitati, unde studentii isi aleg cate un mentor care ii calauzeste in principal in alegerea unei vocatii, a unei cariere profesionale, cu implicatii bineinteles si in formarea lor ca oameni. Pana la urma totul se reduce la urmatoarea intrebare: ce fel de oameni dorim sa avem in mediul nostru social?
Takeda, locul unde alegi sa-ti cresti copilul este important in sensul ca oricata influenta vei avea tu ca parinte in formarea lui, studiile arata ca peer influence are cel mai mare impact: copilul va face ce fac colegii lui, va dori ce au colegii lui, etc. E important deci sa-i alegi colegii potriviti, cred eu.
Explorish, din experienta personala, cand citesc carti scrise de psihologi, balanta inclina in favoarea genelor. Cand citesc carti scrise de sociologi, stiu ca balanta va inclina in favoarea mediului. Asa ca mai citesc si printre randuri.
ApreciazăApreciază
@ simona: foarte de acord cu peer influence. asta e si un argument in favoarea omogeneitatii sociale si a gentrificarii.
cineva imi povestea ca nu are nici o problema cu 5% sau 10% de imigranti in efectivul scolii. dar cind se trece de un anumit prag (si toata discutia e unde fixam pragul asta) el isi inscrie copii la scoala catolica. cum ramine cu mixitatea sociala in cazul asta? caci pe mine perspectiva segregationista nu prea ma entuziasmeaza.
ApreciazăApreciază
Raluca,
Iti citesc cu interes interventiile. Ai vreun blog, scrii pe undeva?
ApreciazăApreciază
@simona: unii sunt povestitori, altii sunt doar comentatori:-) merci de apreciere!
ApreciazăApreciază