Întâmplarea a făcut ca chiar în ziua în care Takeda punea ghicitori matematice să citesc articolul despre prietenii lui π. Un club de austrieci şuchiţi au instituit „Ziua π”, în 14 martie, dată care în sistem american se scrie „3.14”, că ei scriu lunile înainte.

Azi e ziua lui π. Întâmplător (sau nu :)), e şi ziua de naştere a lui Albert Einştein.

Citez din articol:

„π reprezintă coliziunea minţii umane cu matematica. Inimaginabilului din mijlocul obişnuitului. Pentru că avem mereu în faţa ochilor forme rotunde – farfurii, CDuri, monede, nasturi, inele, ţevi, cauciucuri de maşină, mingi de fotbal, suluri de hârtie igienică. Le putem determina perimetrul fără probleme, dacă ştim diametrul. Rezultatul va fi suficient de exact pentru a decora o copertă de CD, de exemplu, dar niciodată matematic exact. Pentru că în tot ce e rotund pândeşte infinitul. Reprezentat de π.

Încă din antichitate era clar, că misteriosul număr al cercului există, şi că valoarea lui e între 3 şi 4, între 3,1 şi 3,2, între 3,14 şi 3,15. Dar indiferent cât de exact au calculat creiere umane sau electronice – mereu rămân decimale necunoscute. Recordul de calcul de 2700 mii de miliarde de zecimale îi aparţine francezului Fabrice Bellard – şi tot nu i s-a dat de capăt.”

Traducerea e aproximativă, dar aţi prins ideea. Tot articolul (de unde e şi poza) se găseşte aici în original, aici tradus cu gugl.

Pe lângă obsesia de a găsi ultimele zecimale ale lui Pi, matematicienii au dezvoltat alta, de a găsi cea mai elegantă formulare. 2 exemple, tot din articol:

π = 4 – ( 1 – 1/3 + 1/5 – 1/7 + … )

şi

π = 2 * ( 2 * 2 ) / ( 1 * 3 ) * ( 4 * 4 ) / ( 3 * 5 ) * ( 6 * 6 ) / ( 5 * 7 )

egal

3,1415926535897932384626433832795028841971693993751058209749445923078164062862089986280348253421170679

(primele 100 de zecimale)

A propos, dacă doriţi să aflaţi un anumit număr de zecimale, puteţi s-o faceţi de unde am luat şi eu cifrele astea: aici.

Şi în încheiere – aţi rezolvat tema de la articolul precedent?