Am dat peste studiul acesta, Country Brand Index, ediţia 2008, şi mi-au căzut ochii pe graficul din imagine. Ce steag recunoaşteţi la rubrica „en vogue”? Element ajutător: e primul!

Dap, în 2008 România era considerată ţară „în vogă”. Vestea bună e, citez într-o traducere foarte aproximativă (cuvintele şi expresiile potrivite îmi lipsesc din vocabular, propuneri alternative snt binevenite): „o ţară în vogă e agreată de un grup de oameni „care ştie”, devenind noua destinaţie „trendy”, generând zvonistică favorabilă.”

Vestea mai puţin bună e, citez din nou: „din păcate, acest statut de obicei nu durează mult (câţiva ani, cel mult). Primii care adoptă trendurile sunt nişte „suciţi” notorii şi vor abandona o destinaţie rapid îndată ce devine cunoscută „maselor”.

Sunt două direcţii din poziţia asta: dacă reuşeşti să profiţi de statutul de „în vogă” (de obicei obţinut fără voia ta, aş zice eu, trend-setterii oricum nu fac ce li se spune, ci ce vor ei) şi oamenilor care-i urmează pe aceşti trend-setteri le place ce găsesc, atrăgând la rândul lor pe alţii, ai şanse să creşti şi să-ţi fortifici „marca”. Apoi, frumos ar fi s-o menţii.

Dar până acolo, pândesc capcane. Citez din nou aproximativ: „dezastre naturale, economie pe butuci, război, politică externă neprietenoasă, produse exportate necorespunzătoare, etc. pot împinge spre declin. O marcă puternică se poate redresa, rămânând credincioasă esenţei sale, sau, dacă e necesar, arătându-se într-o lumină nouă.”

O să râdeţi, dar România încă mai e „în vogă”. O să plângeţi, termenul de „câţiva ani” se apropie de sfârşit. Hai să mişcăm ceva.