„Cum ajungem înapoi la Hong Kong?”
„Cum ajungeţi înapoi la Hong Kong… staţi vă rog să întreb. Să fac o rezervare?”

Fata de la recepţie repetă ce zic eu, şi apoi plasează întrebare standard. Dar eu vreau să aflu ce opţiuni avem… Asta cu „opţiunile” mai dificil de descifrat. Până la urmă aflăm că este un feribot la 12, dar e din portul Nansha, care e, se pare, foarte departe, cu traficul ar trebui să socotim vreo oră. Sau ba nu, vaporul pleacă din docul Lotus, wikitravel nu ştie dar s-a schimbat modificarea! Dar şi acesta e departe. Plecăm cu o oră jum’ate înainte, dar tot avem emoţii, pentru că şoferul pare a se fi rătăcit. În două rânduri. Altfel nu ne explicăm de ce întoarce la 180 de grade chiar după ce a ieşit de pe autostradă…

Dacă tot n-avem ce face ne uităm la oraş – blocurile au toate aer condiţionat, semn de bunăstare cât de cât. Autostrăzi suspendate străbat aglomerarea urbană, semnele sunt şi în engleză… măi, chiar aşa dezvoltată să fie China? Apoi vedem un rond cu flori foarte mare unde scrie încă „Welcome to the Asian Games 2010” – aha, Jocurile Asiei sunt în spatele acestui cosmopolitism. A propos de rolul unui eveniment sportiv major pentru un oraş, dacă e folosit cu cap.

Până la urmă şoferul găseşte docul la timp, ne îmbarcăm. Dacă veneam cu feribotul şi încoace…

Drumul la vale pe estuarul Râului Perlei e fără incidente, afară e ceaţă, nu e nimic important de văzut.

După vreo oră îmi dau seama că televizorul care ne cântă ştie doar două melodii, cântate de doi băieţi fistichii în concert, cu tribune în delir. Una are un refren tânguitor, ceva de genul „haiia ho”, repetat la infinit, iar cealaltă e „modernă”, ritmată, cu refrenul „my sharona” – un cover, probabil. N-au voci rele, doar showul îmi aduce aminte de anii 80-90 de la noi. Mi-am notat să caut pe youtube, dar n-am găsit versiunile chinezeşti, din păcate, ar fi meritat o ascultare.

A. făcuse rezervare un hotel pe lângă Causeway Bay, ne cazăm şi plecăm dar să căutăm acest golf. După o scurtă rătăcire găsim Victoria Park,

iar dincolo de parc golful unde se întâlnesc iahturi de lux

cu şampane vechi de când lumea,

şi zgârie-norii din Kowloon pe fundal.

Ne e foame, aşa că după o ultimă privire spre golf

o luăm înapoi spre oraş peste un pod peste autostradă şi intrăm nu în primul, în al doilea restaurant pe care-l găsim, chiar la stradă. Bănuim că vor fi mai multe restaurante câteva străzi mai încolo (aşa va şi fi), dar nu ştim sigur, şi ce-i în mână nu-i minciună, azi ne-am hrănit doar cu biscuiţii cu gust incert din Zhuhai. Fu’s Kitchen (Bucătăria lui Fu) arată elegant, iar mâncarea e foarte bună. Şi, din nou, multă.