11 martie 2011

Reușesc să ies destul de devreme, azi cu soarele sus se vede mai bine ”cartierul” în care mă aflu – hotelul din stânga macaralei, Lotus Hotel Appartments,

e aproape de extremitatea unei zone în construcție, dominată de albastrul sticlei, gri și galben-nisipiu de blocuri si… praf.

Merg pe jos până la metrou, cale de vreo 10 minute, care în Dubai e mare lucru – așa arată o stație de metrou ”completă”: în dreapta e intrarea în subteran, vine coridorul peste autostradă, iar aici ieșirea secundară.

Intru în stație și… surpriză:

Închis! Se pare că azi e vineri (eu am pierdut șirul), și vineri, ”duminica arabilor”, primul metrou pleacă abia la 13:30!

Nnaa, bine, hai afară la taxiu. La mall, birjar, la mall! În astă dimineață am o țintă clară, fostul cel mai mare centru de cumpărături din lume, Emirates Mall. E gol,

lumea are alte preocupări vineri înainte de masă decât cumpărăturile.

Mă plimb încoace și-ncolo – e imens, șansele de rătăcire sunt foarte mari,

dar dat fiind că nu am foarte mult timp la dispoziție reușesc să mă concentrez asupra esențialului, mă uit pe harta mallului și găbjesc zona de schi.

Pentru că dacă tot am venit aici, trebuie să văd celebra pârtie.

E mai mare decât mă așteptam, cu telescaune în toată regula,

iar capătul i se pierde în zare.

Singurul lucru mai ciudat e acoperișul foarte jos, un pic claustrofobic, dar probabil pe pârtie fiind nu-l vezi.

M-aș da puțin cu schiurile, dar n-am timp – mai bine îmbuc ceva la food court. Aș vrea niște mâncare arăbească, dar îmi spune că se servește abia după ora 13. Măi, voi luați odihna în serios. Bineee, atunci o quesadilla mexicană, ei n-au treabă. E foarte bună, n-am mai mâncat de mult.

Se face ora 11, mă mai uit puțin de camere foto – semnificativ mai scumpe ca în Orientul Îndepărtat, n-are rost, așa că după o ultimă privire în sus (îmi plac scenele astea ”arhitecturale”)

mă îndrept spre una din ieșirile cu taxiuri și spre următorul punct din programul zilei.