Iote ce mi-a sărit în ochi într-un aeroport nemțesc:

Îmi aduc aminte cum am auzit la radio cândva în primăvară la rubrica „pariurile noastre pentru hitul verii” – Eligzendra Sten. Și uite c-a avut unda aurită – toată varatoamna am auzit melodia peste tot, de curând într-un club „de fițe” la oră de maxim dezmăț – lumea fredonează și se zbânțuie pe numita melodie, nu par a avea nici o problemă că fata „are accent” sau că versurile sunt de o stupizenie fenomenală – le place beatul și pace!
Majoritatea habar n-au că Eligzendra e din România, s-au mirat când le-am zis.

Ce să mai, Alexandra și echipa au nimerit-o la fix pe gustul europenilor (și americanilor, se pare), felicitări! Toate elementele esențiale au fost bifate – ritm „fresh”, cu mici inflexiuni „etnico-exotice”, cât să sune „altfel”, dar suficient de subtile cât să nu descumpănească urechea vesteuropeană, melodie ușoară dar antrenantă, „îți rămâne în ureche”, fata arată bine – gata. Ei, nu chiar gata, ce îi mai trebuia e expunere, și asta au început să aibă și artiștii români – îmi aduce aminte de un articol de pe Reuters, care povestește despre un nou epicentru al muzicii dance europene – la Mamaia.

Luați de citiți de aici.