Din nou la Flims,
cu colegi, am avut plăcerea de a mă găsi în mijlocul unui fenomen mai rar (la mine), ceața strălucitoare. Ce se vede aici
sau aici
ca un fel de ceață, când ajungeai în mijlocul ei pe pârtie și priveai înspre soare se transforma în mii de licurici.
Foarte fromos. Fromos și că ziua se lungește, când pleci spre casă după o masă grasă
ai o lumină deosebit de plăcută peste sat.
Ah, ce frumoşi licurici!
ApreciazăApreciază
I-am botezat gerushi, ca-i face geruiala. Si nu-i nevoie sa fie ceata, se formeaza si in aer pe care-l credem „sec”. Se astern si pe zapada, care-i apoi plina de sclipici. Iubesc zilele astea la schi. Cascam gura dupa ei si ne simtim ca niste copii. :)
ApreciazăApreciază
Am uitat sa zic. De soare e nevoie. :)
ApreciazăApreciază
Pe mine m-a impresionat cel mai mult penultima poza. Atat de mult ca mi s-a facut foame si ma duc sa vizitez frigiderul… :D
Iarna? Am si uitat cum arata zapada anul asta, noroc cu fotografiile tale.
ApreciazăApreciază
Nici nu ai idee cat te invidiez pentru partiile respective :D
ApreciazăApreciază