Am reușit să citesc ambele cărți ale lui Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă și răspunsul criticilor. Thocomerius mi s-a părut interesantă; ce m-a mirat au fost reacțiile polemice destul de virulente, de a fost necesară și carte de răspuns. Marea problemă – afirmația că Thocomerius/Tihomir – tatăl lui Basarab I a fost de origine cumană.

Așa, și? N-am înțeles de ce s-a scandalizat lumea. Asta mi-a justificat însă insistența autorului pe problemă – instinctul polemic a simțit probabil că e un punct sensibil, și l-a îndemnat probabil să facă această problemă punctul central al cărții.

Cartea nu e foarte structurată (dl. Djuvara e povestitor, nu consultant sau inginer), dar luate în ansamblu argumentele prezentate mi se par că nu lasă loc la multe interpretări alternative – Tihomirius a fost cel mai probabil într-adevăr cuman.

Așa, și? Insistența asupra acestui fapt, atât din partea autorului cât și a criticilor m-a dezamăgit un pic. Eu nu aș fi făcut din această demonstrație un scop în sine, ci doar un element într-o aventură în decriptarea istoriei ”mileniului întunecat” dintre anii 300-1300, care mi se pare fascinantă. De-aia mi-e un pic ciudă că istoricii s-au împotmolit în disputa fără sens ”a fost sau n-a fost cuman”, în loc să cerceteze mai departe ce-a fost înainte și după.

Aștept continuarea.