Ora 8 și-un pic, sunt deja pe punctul de a mă ridica din pat când primesc SMS-ul de la A.: ”am încurcat-o (spus în termeni mai expliciți și în engleză) – nici un zbor azi și mâine.”

Deci manifestación și-a început desfășurarea. Nu înțeleg cum de s-au organizat atât de repede, când ieri după-masă încă nu era sigur ce și cum.

A. e în Santiago de Chile, planul era să zboare în dimineața asta la Buenos Aires, unde făceam joncțiunea spre Ushuaia la 14:50.

Întreb la recepție la hostel ce variante sunt, dacă există autobuz până la Ushuaia – da, face vreo 4 zile. Deci supertare, noi trebuie să fim mâine seară cel târziu în Ushuaia.

Sun la cheaptickets, agenția pentru biletele de avion, deja știu procedura pe de rost:
roboata de la celălalt capăt al firului îmi cere numărul de telefon,
zic ”n-am”,
zice că nu înțelege ce zic,
de 3 ori,
apoi mă întreabă ce vreau,
”something else”,
mă transferă la operator,
care e dedicat doar pieței interne a Statelor Unite,
care mă transferă la un operator ”internațional”,
căruia îi dau codul de 10 cifre, numele și codul poștal,
și-apoi putem vorbi.

Confirmă că zborul de azi de la prânz e anulat, și zice că biroul liniei aeriene deschide doar la ora 10, să sun atunci.

Sun la Intrepid, agenția de voiaj prin care am luat excursia din Ushuaia, le spun despre ce e vorba, îmi sugerează să sun la Quark, operatorul de turism responsabil direct (ei sunt doar intermediari), ar trebui să știe și să mă sfătuiască. Îmi mai spun că există alt zbor la Ushuaia mâine, prin altă companie – LAN, din Chile – care au motorul de cumpărare deschis pe internet (la Aerolineas Argentinas pentru mâine nu e prevăzut nici un zbor, am verificat).

În timp ce sun la Quark verific ce opțiuni avem ”pe jos” – tripadvisor.com să trăiască, la o simplă căutare ”bus ushuaia” găsesc de ce am nevoie. Trenuri nu sunt, singura variantă e cu autobuzul, nici acela direct, doar până la Rio Gallegos (35 de ore), este unul la 10:25 (nu-l mai prind) și unul diseară la 19:00; de acolo încă 11 ore până la Ushuaia, ajungere poimâine seara. Prea târziu, trebuie să fiu poimâine dimineața cel târziu acolo.

Cei de la Quark spun că știu de grevă (”de ce fac asta mereu la început de sezon?” – aha, și eu care începusem să cred că e ”karma” mea, dar se pare că nu e ceva neobișnuit în Argentina) și că vor monitoriza situația, sunt și alții cu aceeași problemă.

Altă variantă ar fi să închiriez o mașină… dar nu pot conduce singur cel puțin 24 de ore…

Îi spun lui A. despre situație; între timp își luase bilet spre Punta Arenas, de acolo cu autocarul încă 11 ore. ”Dar”, zice – să vin la Buenos Aires, să luăm o mașină? Am fi doi la condus”…

Ar mai fi varianta zborului cu LAN – să iau bilete? A. se duce la ghișeu acolo în Santiago, rămâne să-mi spună ce și cum.

Îi spun fetei de la recepție să mă mai păsuiască cu check-out-ul de la ora 10 (când s-a făcut ora 10?!) – mă păsuiește o oră.

E ora 10, deci sun din nou la cheaptickets, să sune la compania aeriană. Același ritual, așteeept, așteeept (va veni o factură-monstru de telefon mobil), îmi spune într-un final că sunt pe lista de așteptare la un alt zbor mâine la aceeași oră, să sun peste 24 de ore să-mi confirme.
”Păi cum 24 de ore?! atunci ar fi zborul!”
”Aha.. stați să verific… Peste 2 ore.”
Binee… grrrr.

Sun la LAN, întreb dacă e sigură treaba cu zborul mâine, zice că la ora asta toate semnele arată că operează… Cât costă un bilet? 275 de dolari. Hmm, parcă aș lua un bilet, pentru orice eventualitate. În același timp primesc SMS de la A.: ”sună-mă”. Închid cu LANul, sun la A., nu răspunde. Repetat. Ce n… e cu telefoanele? Dau mesaj, ”să iau bilet?” Mă sună A. în 2 minute, și-a luat bilet pentru Buenos Aires, îi spun despre mașină – sunt 2500km doar până la Rio Gallegos, de acolo încă 11 ore, plus că cei de pe tripadvisor spun că e nasol de condus prin Argentina, multă poliție coruptă care te oprește din 100 în 100km pentru temirice, multe TIRuri, că n-au trenuri, șosele de calitate îndoielnică. Renunțăm, luăm bilet cu LAN. Care… s-a făcut 370 de euro, 470 de dolari, îmi spune doamna la telefon. Închid cu LANul în șoc, mă uit pe net – doar 340 de dolari. Dau să rezerv… se fac 470 brusc. Aaah, nervi. Dau să iau totuși 2 bilete, în disperare, dar mai bine să sun întâi să văd ce zice și A.

La A. biletul e încă 340 de dolari, își ia pe internet. Încerc și eu – la mine tot 470. Sun și rog să-mi ia și mie unul la 340, dar – nu reușește, cardul dă eroare! Concomitent încerc și eu – uite, iar e 340! Hai să încerc să nu mai plătesc cu cardul, că mi-a dat și mie eroare, ci cu paypal. Bineînțeles că datele din paypal nu sunt bune… schimb, fac plata, gata! E tot ce pot face la momentul acesta.

Sun din nou la cheaptickets (același ritual…), ei îmi spun că Aerolineas m-au programat la un zbor la 6 după-masa mâine.

Sun și la Aerolineas Argentinas, mă gândesc să nu facă reprogramarea dependentă de prezentarea la aeroport, la ghișeu azi, ce știu eu ce reguli or avea. Mă poartă din melodie-n melodie, apăs pe butonul pentru engleză, dau tot de vorbitori de spaniolă care zic ”un momento” și pac, mai pun o melodie. Apoi se întrerupe. Enervant, mai sun o dată și primului vorbitor îi turui în spaniolă care-i problema mea. Îmi spune că într-adevăr mi-au rezervat zbor mâine la 18:00, ajung la 21:30. Parcă trebuia să dau bagajul mâine la 20:00? Nu mai știu. Bine că am măcar 2 bilete – pe unul o să-l pierd, dar asta e. Mă gândesc să zbor cu LAN-ul, să fiu sigur. Mai vedem.

Între timp îl întrebasem pe A. dacă vrea să vină la hostel, să mai iau camera o noapte, m-a întrebat cum e, i-am zis – n-arată rău,

dar baie în cameră nu, zgomotos, paturi șubrede, per total așa și-așa. A zis că ia el o cameră la un alt hotel, în Puerto Madero. Bun. Fac check-out-ul, îmi aduc aminte s-o întreb pe recepționistă cum o cheamă – Tania – e cumsecade, m-a ajutat, și ea și francezul, chiar dacă nu au fost atât de prietenoși precum brazilianul Tomas. Îmi cheamă un radio taxi (recomandat, costă 5 pesos în plus dar e mai sigur), ura și larevedere.

––––-

La hotelul Unique Art Puerto Madero îmi aduc aminte de unul din motivele pentru care în general prefer hostelurile hotelurilor – atmosferă rece, de ”business”, oamenii sunt politicoși dar reci, nu simți un pic de pasiune și zvâc pentru ceea ce fac. Dar – îți faci treaba cu ei. Camera nu e gata, las bagajul în debara și-o iau la pas pe chei, să ard gazul până vine A. Cred că sunt 30 de grade.