Recomand citirea în ordine:

Primul:

„[…]Nu mai înţeleg nimic. Mă întreb, tot mai tulburat, pe mîna cui suntem, de cine depinde soarta mea şi a ţării, cum putem spera la o „normalizare” a situaţiei, în condiţiile în care totul pare arbitrar, impur, haotic. Unde trăim? De unde au ieşit domnii care ne conduc? Cu cine să-i înlocuim? Ce e de făcut?
[…]
Ştiu că, dincolo de cei pe care i-am pomenit, există marile majorităţi tăcute, oamenii de ispravă care fac ca lucrurile să meargă, ”civilii” onorabili şi neglijaţi. Dar am o veste proastă pentru ei: ţara nu mai e de mult a lor! Ţara e a unei adunături de netrebnici ignari, care se amuză şi se îmbogăţesc pe spezele tuturor celor care nu au „cultura” cîrdăşiei. Ţara e proprietatea privată a unor derbedei.”

http://m.adevarul.ro/news/politica/unde-traimm-1_5444b4b70d133766a814ce71/index.html

Al doilea:

„[…] Devenind un altfel de om, voi putea redefini standardele (si ‚normalitatea’) pentru familia mea si pentru toti cei din jurul meu. Curajul meu, plus curajul tau, plus curajul celorlalti vor construi o natie curajoasa, de oameni care isi doresc mai mult de la viata, de la relatiile lor, de la cei care ne conduc – si vor afirma asta ‚loud and clear’.
[…]
noi, romani, nu avem un obiectiv comun si o viziune despre cum vrem sa lasam Romania copiilor nostri. Adica, daca acum suntem in punctul A, care este acel punct B in care dorim sa fim si cum ajungem acolo. Daca vom raspunde la aceste intrebari, cred ca va fi simplu sa ne alegem conducatorii (de la administratorii de bloc pana la primari si presedinti).”

http://andreirosu.org/2014/10/13/povestea-celor-126-de-ore-de-quintuple-ultra-triathlon-partea-1/

Eu, cel puţin, nu m-am putut opri până nu le-am citit şi pe următoarele din serie.