Odată cu întunericul am ajuns înapoi la Piatra Harponierului, sau a arpoadorilor moderni, cu undiță.

Sus pe stânci mi s-a părut un loc bun pentru a aștepta

aprinderea luminilor

de după apusul soarelui.

Plaja e bine luminată,

spre bucuria surferilor, care încă așteaptă valul perfect.

Nu am un aparat performant la mine, doar micul Sony, pe care-l încerc cu setări auto și manuale – cu rezultate mediocre.

Chiar și așa, priveliștea Ipanemei e atât de frumoasă încât nu mă pot rupe până nu s-a întunecat complet.

Rămâne problema întoarcerii acasă. E noapte la Rio, sunt pe partea cu Ipanema, capătul metroului e dincolo pe Copacabana. Între noi e o stradă lungă de vreo 500m, pe care am venit azi mai devreme lejer – dar cum o fi pe întuneric?