A doua zi dimineaţă, ziua a început cu desene animate, şi cu nori deasupra portului. Mi-am alocat juma’ de zi pentru descoperirea oraşului. Luat hartă de la hotel şi dă-i, din nou pe jos (acum ştiam că nu e departe), pe acelaşi traseu ca aseară, care părea mai puţin dubios, pe sub autostrada cu palmieri.…
Până m-am cazat, până m-am chinuit să parchez (un francez dobitoc parcase extrem de la marginea locului de parcare, că abia am ieşit din maşină, asta fără să-i las lui loc să intre, a trebuit probabil să intre prin dreapta), a început să se lase seara peste port. Am ales hotelul ăsta în detrimentul hostelului…
Cel mai scurt drum spre Genova era pe autostradă. Doar că, nu după mult timp, s-a îndopat traficul, prilej să dau nişte telefoane. Stând de vorbă cu G., îi zic unde snt, zice – „‘ş’neboon, să mergi duminică seara la Genova?! Păi toţi italienii se întorc acum de pe coastă!” Într-adevăr. Se înainta deosebit de…
În toată călătoria prin Franţa, de fiecare dată când opream maşina, aveam grijă s-o dosesc pe Jane în bord, iar noaptea o luam cu mine în cameră. Ajuns la San Remo, m-a dus la o parcare supraetajată lângă autostradă. Abia după ce mersesem o bucată bună pe o stradă care părea „mai principală” plină de…
În lista Logis-de-France nu era nici un loc de cazare de 2/3 stele la Monte Carlo. Cumva mi s-a părut normal, cred că eu să fiu în locul lor nici n-aş vrea să fie, ar ştirbi cumva „brandul”. Aşa că am căutat ceva hotelaş în preajmă, de preferat pe drum în continuare, şi aşa am…
I-am zis lui Jane – „Jane, du-mă undeva central.” „La cazinou e bine?” „E bine.” Şi m-a dus la cazinou, pe care l-am văzut cum am ieşit din parcarea suptterană, era în fundu’ grădinii. Apropiindu-mă, l-am văzut şi pe domnul foarte serios cu o turturică pe cap – nu ştiu cine e, nu m-am uitat,…
Eze n-are nici o legătură cu Dino Eze, care mi-a tot venit în minte când eram acolo; se citeşte „Ez” şi e un insider tip primit de la C. Cică e cel mai „reprezentativ-provensal” locşor de pe coasta de azur, altfel cosmopolită. Orăşelul medieval e cocoţat în vârful unui munte – literalmente. Ceea ce sugerează…
De la Nisa am pornit spre destinaţia următoare pe o mică bucată din coasta de azur propriu-zisă. Atunci am văzut cum arată, peisagistic vorbind: Peninsule, golfuri, bărci, palmieri, apă în diverse nuanţe, oraşe înghesuite prăvălite peste mici porturi cu bărci albe, plăj ferite, case răzleţe pe stânci, cu privire la munte, mare şi drumuri şerpuitoare.
Cel mai şocant lucru la Nisa a fost apa bicoloră. O fâşie de apă turcoaz la mal, restul albastru-închis. Contrastul era foarte brusc si foarte puternic, zici că era acuarelă. M-am dus mai aproape sa vad, dar era tot bicoloră, şi înghiţea un om pe oră. Plaja, însă, că deh, nu le poţi avea pe…
Nu ştiam nimic despre Antibes, aşa că i-am zis lui Jane să mă ducă la nimereală în centru la parcare. „Centrul” nu mi-a zis mare lucru, dar am găsit curând oraşul vechi cu nişte bolţi străduţe şi case mai interesante, ca de exemplu asta unde cică a dormit Napoleon Bona Parte. Abia când am ajuns…
Etapa următoare a Micii Bucle a început a doua zi dimineaţă pe la 9. Aveam parcarea asigurată până la 10 dimineaţa, aşa că la 9 eram pe plajă (nu ştiu dacă mi s-a întâmplat vreodată pe litoralul românesc o aşa matineală, da’ mă bucur c-am reuşit să mă urnesc, motivat şi de coasta întreagă pe…
Drumul de la Castellane la Grasse a fost foarte frumos, şerpuind pe coasta muntelui, cu privelişte la văi largi şi adânci în dreapta. Tot drumul am vorbit cu D. la telefon, aşa că a trecut agreabil, şi nici n-am observat cum se lasă seara, până n-am văzut orizonturi roşii. Am oprit deasupra oraşului, pentru nişte…
L. îmi povestise despre Gorges du Verdon, Cheile Verdonului, sau Marele Canion al Verdonului, zicea că e o zonă meseriaşă. Aşa că ajungând la Castellane, am făcut vira la dreapta, abătându-mă de la drumul principal, şi am intrat în Canion. Am mers cale de vreo 25 km până la Palud du Verdon, unde începea cică…
Pe placheta din imaginea de mai jos scrie, în primul rând, un text în provensală (presuspun), care-i una din cele mai cool limbi care este, un fel de franceză cu spaniolă, dar veche, se văd urmele de latină foarte clar în ea – foarte faină; în al doilea rând scrie aşa: „aici se naşte cerul…
Ruta continua prin satele La Mure şi Corps (unde cică a dormit Napoleon), unde am decis spontan să nu opresc, dat fiind că era târziu, şi am mers întins până la Gap, un orăşel mai mare de care îmi pomenise L. Priveliştea din parcarea unde mă dusese Jane era destul de ponosită, nimic deosebit, dar…
Nu departe de Vizille se află satul Laffrey, lângă care e câmpul întâlnirii. Acolo s-a întâlnit Napoleon & acoliţii cu o divizie a armatei regale trimisă de Louis XVIII să-i întâmpine duşmănos şi să-i oprească. Se spune că, cele 2 armate aflate aflându-se faţă-n faţă, Napoleon a înaintat singur spre trupele vrăjmaşe şi le-a strigat:…
Prima oprire pe ruta propriu-zisă a fost Vizille, foarte aproape de Grenoble. Zicea pe materialul primit de la biroul turistic că e un castel frumos acolo. Hai să vedem. Găsesc parcare, parchez, dar văd semnul ăsta care zice „dacă îmi iei locul de parcare îmi capeţi şi handicapul” – o chestie care mi s-a părut…
Am auzit de Route Napoleon de la L., care a parcurs-o cu motocicleta în iunie. Instant mi-a sunat a ceva ce vreau să fac şi eu. Doar că cu BM ar fi luat mult mai mult timp decât aveam, aşa că a rămas cu maşina. Primind acest week-end lung în dar, n-am ezitat prea mult…
Dar întâi să lămurim noţiunea de „mica buclă”. „Marea Buclă”, pentru cei nefamiliari cu Radu Naum şi Radu Banciu, e Turul Franţei. Mica Buclă e Turul României. Eu n-am făcut turul României, şi nici al Franţei, dar forma traseului urmat mi-a infiltrat această denumire în minte, şi-aşa o las. Am plecat deci joi seara, cu…
A.S. auzise primul acu ceva vreme zgomotul metalic, ca de pungă cu şuruburi, de la roata din spate. Pe drumul de întoarcere de la Luxemburg s-a înteţit, aşa că am zis musai la service până nu plec în Mica Buclă, că tot mă piuia maşina la cap la fiecare pornire că vrea service. Buun. Sun…
explorish.ro 