Plăcinta de pe strada pietonală, parcul Beihai cu Dagoba cea albă și gazeta de perete, palatul de vară, broaștele de la cină. Și gata.

În timpul vizitei la pagodă mă sună A. „Ai fost la palatul de vară?” „Nu.” „Du-te, dacă tot ești acolo, că e frumos, și-atunci se cheamă că ai bifat ce era mai important de văzut în Beijing.” Bineee. Așa că hop în metrou și dă-i bice. Cobor la stația Xiyuan, unde găsesc ce pare a…

N-am reușit să mă trezesc dis-de-dimineață să văd oamenii făcând tai-chi prin parcuri, dar tot prin parc am luat-o, spre pagoda albă (White Dagoba, Bai Ta), prea e bine plasată pe unul din puținele dealuri dimprejur. Asta după o scurtă oprire pe aleea Luogu pentru un mic-dejun care îmi atrăsese atenția ieri – o plăcintă…

Templul Lama, Confucius, cartoful dulce, Cuibul de Pasăre și Cubul de Apă:

Dacă plec acum spre centru, până ajung e întuneric. Oricum, ce loc mai bun pentru Ora Albastră decât Cuibul de Pasăre și Cubul de Apă? Clădirile sunt foarte frumoase; sper că sunt folosite și parcul olimpic nu va intra în paragină ca în alte părți, sau demontat ca la Londra. Stadionul (nu știu dacă și…

Scrie pe wikitravel că metroul Pekingez se dezvoltă atât de rapid că multe hărți turistice nu țin pasul. Așa că sfat – dați căutare pe Google maps, șansele sunt să prindeți o scurtătură prin stații noi. De exemplu, harta mea, ca și cea de la hotel, ca și cele statice de pe internet, nu arăta…

La ieșirea din templu am o tresărire – nu mai văd comerciantul de cartof dulce, la care-mi făcusem notă mentală să mă întorc după vizita la muzeu. Se pare că am ieșit pe altă poartă – dar, din fericire, și aici este o tanti cu o tarabă mobilă. Intuiția e corectă – cartoful e senzațional…

Cumva nu-mi închipuiam Beijingul ca un loc plin de temple, auzisem că Mao a ras tot ce amintea de cultura imperială. Nu e chiar așa. Sunt o sumedenie de temple păstrate „prin grija statului”, cum amintesc inscripții mai peste tot. Templul Lama se pare că e la căutare turistică, și într-adevăr – văd aici mai…

Pe drumul de întoarcere de la Marele Zid dorm buștean, astfel că uit să-i zic șoferului să mă lase la stadion, cum plănuisem. La hotel beau un ceai de trandafir, mai puțin spectaculos la gust decât la aspect, verific emailul pe telefon prin wi-fi (și bine fac, constat că traficul de date nu merge și…

Hutong, Strada Wangfujing, Piața Tian’anmen, Orașul Interzis, la pas prin Beijing, Templul Soarelui el închis, Corul Armonia și jucătorii de noroc, Peking Duck, Tian’anmen pe întuneric, strada cu mâncare aburindă:

De la Templul Soarelui înapoi nu mai vin cu pejosul, că e departe și pierd prea mult timp – a venit momentul experienței „metrou la Beijing”. Din auzite se anunță a fi o experiență traumatizant-înghesuită, dar surpriză – nu e deloc aglomerat, vagoanele arată decent, lumea liniștită – ca la București. Până ajung înapoi în…

Caut ieșirea din complexul templier în direcția metrou, că e seară și parcă n-aș umbla haihui prin cartiere necunoscute turistic. Găsesc un coridor pe lângă zidul templului-care-n-a-vrut-să-mi-se-deschidă, când – aud niște voci care par a cânta. O fi la radio? Or da ăștia muzică patriotică la ore fixe, ca în 1984 (romanul)? Mă iau după…

Templul Soarelui e destul de departe, îmi ia vreo juma’ de oră bună să ajung. Străbat un parc luuuung și gol pentru a ajunge la un nod decizional: la stânga pare a fi templul principal, la dreapta e altă poartă cu un templu ceva mai mic. Ce aleg întâi? Las ce e mai bun la…

Capitala Chinei are o populație mai mare decât România. Cum adică s-o străbați pe jos? Uite-așa, pas cu pas, întâi până la următoarea poartă mare medievală, apoi o stradă șarmantă de cumpărături, probabil restaurată, care se termină într-o autostradă pe care o traversezi peste o pasarelă de unde vezi cea mai faină imagine a zilei:…

Despre Orașul Interzis am aflat din filmul „Ultimul Împărat”, pe care nu l-am văzut, doar secvențe întâmplătoare. Mi-l închipuiam foarte mare și foarte roșu, cu palate întinse. Nu e foarte mare, dar e mare, nu e foarte roșu, dar are și roșu, palatele sunt mai mult compacte decât întinse, înăuntru sunt ceva altare și niscai…

Pe hartă drumul pare scurt de la strada pietonală „de cumpărături” Wangfujing până la piața Tien-an-Men. În realitate faci vreo 20 de minute bune. Iar primul zid care mă duce cu gândul la vestigii medievale nu e de la Orașul Interzis, pare a fi un hotel. Mă zgândăre ideea să iau una din bicicletele astead…

După ce traversez hutongul ajung într-un bulevard larg, Wangfujing, o iau la stânga, văd o bancă, ICBC. Intru, la poartă un tânăr paznic, că ce doresc. „Să schimb niște bani.” „Passport?” „Ăăă… l-am lăsat la hotel.” „No passport, no money.” „Dar am carnetul de conducere”, zic cu un zâmbet larg și nesigur. Îl ia, se…