Ocol spre muntele negru

6 Octombrie 2010 Trezirea la 5 dimineaţa, a doua zi consecutiv – doar sunt în vacanţă. „Fata din Baden” sugerase ieri să vorbesc cu şoferul cursei Prizren-Tirana, să mă lase la intersecţia cu drumul Tirana-Shkodra, ca să nu mai intru în Tirana, şi găsesc acolo ceva furgon. Zis şi făcut, mă urc în autocar. Nu…

Publicitate

Spre Kosovo

Prin muzica dată foarte tare în furgonul transformat în taxiu, Bajram Curri (pronunţat „Bairam Ţuri”) se înfăţişează a fi un oraş „de blocuri” de tip comunist: Cel puţin în centru. Din păcate, mai mult n-am văzut, atât din cauza ploii, cât şi a agendei – ne grăbim, ziua e departe de a se fi terminat.…

Ceaiul de la Bajram Curri

O ultimă poză la munţii înceţoşaţi care se deschid (sau închid, depinde cum priveşti) într-un alt golf verde, şi gata, împachetez aparatul. Trebuie să mă concentrez acum, să văd cum scap de-aici. Feribotul nu se întoarce la Shkodra, trebuie să fiu atent la semne să prind ceva mijloc de transport înapoi. Sau… înainte, oriunde numai…

Lacul Koman

Mă aflu în sălbăticia Nordului Albaniei, plouă, mi-e frig, foame, mă doare gâtul şi mă gâdilă şi-o tuse. Mă întreb, „oare de ce o să-mi pară rău mai mult, dacă mă întorc la Shkodra, sau dacă merg mai departe cu feribotul?” – când aud vorbindu-se italiană. La masa vecină din obositul bar (cam ca o…

Koman

5 octombrie 2010 Mă trezesc la 5 dimineaţa – doar sunt în vacanţă. Cobor la recepţie cu tot calabalâcul… nimeni. Sun la clopoţel, de după o uşă apare un nene, în maieu şi chiloţi (!), frecându-se la ochi. Îi dau cheia, dă să plece. Stai aşa, că tre’ să plătesc. Aha. Plătesc – „în euro…

Shkodër

Las bagajul în cameră, cobor din nou la recepţie, îl întreb ce e de făcut prin oraş. A priori am 2 scopuri în Shkodra: să văd lacul cu acelaşi nume, şi să plec spre Muntenegru – toate astea le plănuiesc pentru mâine. Dar am citit pe drum că e şi o cetate, Rozafa – e…

Bun venit la Shkodër

Constat plăcut surprins că drumul de la Tiranë la Shkodër a durat doar 2 ore în loc de 2 ore jum’ate cât era planificat, astfel încât ajung chiar când se întunecă. Furgonul opreşte într-un rond mare, destul de luminat, dar cu aspect oarecum ponosit, de oraş comunist gri, în ciuda fântânii arteziene din mijloc. Sunt…

Teuta şi Edona

Las bagajul la intrare în supravegherea celor 3 doamne de la bilete, care arată exact ca doamnele de la bilete de la muzeele noastre, citesc sau croşetează. În rest nu e nimeni, mari probleme nu-mi fac, rucsacul e greu. Nici în muzeu nu e nimeni, ba da, uite două domnişoare în faţa unui tablou, pare…

Kruja, acasă la Skanderbeg

„Hai, facem un skandenberg?” Ce copil n-a „făcut un scandănberg” la viaţa lui? Arm wrestling în lumea anglosaxonă. La un moment dat am auzit vag că numele vine de la ceva luptător albanez, dar prea multe nu ştiam. Gjergj („Ghierghi”) Kastrioti a fost fiul unui şef de clan albanez care a pierdut o bătălie cu…

Bună dimineaţa, Tirana

4 octombrie 2010 „Tirana… when you go out on the streets, it feels like a city”, l-am auzit spunând pe un ataşat american în Macedonia. No kiddin’, am gândit, adică cum „se simte ca un oraş”? E totuşi capitală, se aştepta să fie vreun sat? Bine, cred că doar exprimarea a fost nefericită, omul probabil…

Bună seara, Tirana

3 octombrie 2010 Am ajuns aproape de apusul soarelui, de am mai apucat să văd un pic din oraş când a făcut A. un ocol cu maşina. Lista de cazări din Lonely Planet e destul de săracă, aşa că i-am întrebat pe R. şi A. dacă au vreo recomandare. Fiind localnici, nu prea aveau treabă…

Albania de-a latul

O luăm pe sus, prin Struga, dar nu oprim, că deja e târziu şi vrem să ajungem pe lumină. Nu trece mult timp şi, după o trecere a frontierei neaglomerate şi fără probleme, mă gândesc că ar trebui să iau (încă o) piatră în gură – sunt în Albania! Mă bucur, şi sunt foarte curios…