Nou: MANA și în format electronic

Acțiunea ”te prinde” imediat, fără prea multă pregătire. Ovidiu are darul de a te atrage în povestire, îți dă fire narative de la început și te lasă să te întrebi unde vor duce – așa că îl urmezi curios. Cartea se citește repede, acțiunea curge și după ce se îmbogățește cu tot mai multe detalii…

A sosit MANA!

Ieri a sosit pachețelul cu MANA, cartea lui Takeda. E prima carte scrisă de un prieten pe care o țin în mână, și e într-adevăr o senzație deosebită – pot doar să-mi închipui ce a simțit autorul. Tipărită în condiții ireproșabile de Amazon (a ales să publice varianta în engleză întâi), se poate achiziționa de…

Macarale

râd în soare aurii, macarale. Pentru copii. Și pentru Takeda, care mai are un pic și-și publică romanul, iuhuuu! (poza e fotoșopat-panoramată din mai multe, nu erau chiar așa strâmbe).

MANA – demers pentru calitate

Că Takeda scrie bine, asta era destul de clar din al lui blog. Dar de la blog până la a scrie o carte de ficțiune e cale (teoretic) lungă. Practic – un an. Atât i-a luat din momentul în care și-a promis sieși și Sofiei că o va scrie. Nostim e că s-a apucat de…

Thocomerius

Am reușit să citesc ambele cărți ale lui Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă și răspunsul criticilor. Thocomerius mi s-a părut interesantă; ce m-a mirat au fost reacțiile polemice destul de virulente, de a fost necesară și carte de răspuns. Marea problemă – afirmația că Thocomerius/Tihomir – tatăl lui Basarab I a fost de origine cumană. Așa,…

Jocurile Foamei

Ca de obicei, recomand să nu citiți mai departe dacă n-ați citit cartea și văzut filmul. … După ce am văzut filmul, cartea mi se pare mai bună decât probabil că e. Citind cartea înainte, filmul mi se pare mai slab decât poate că e. Așteptări destul de mari de la ambele. Să le luăm…

Arta gândirii clare

Rolf Dobelli a fost invitat la o ”cină intelectuală” în München, unde a fost prezentat drept filosof și ”expert în David Hume”. El fiind economist și antreprenor, și-a dat seama că a fost confundat, dar n-a zis nimic. Întâmplarea a făcut să se așeze chiar lângă Nassim Nicholas Taleb. Acel Nassim Taleb, cel cu Lebăda…

Câteva sfârșituri de lume

(Mi-)am promis să notez impresii după fiecare carte citită, să nu uit. Mda, n-a fost cazul, văd, de… cât timp? Un an jumate?! Poftim cultură. Dar – iarna e sezon de citit, chiar două cărți am terminat în tren cu antren. Începem în ordine invers cronologică – am ajuns în sfârșit să citesc cele Câteva…

Sfârşituri de lume, nu de călătorie

Întrerupem transmisia în indirect pentru un anunţ important pentru omenire: sâmbătă, 28 mai, la Bookfest, vin câteva sfârşituri de lume. Adică lansarea primei cărţi a lui Adrian Georgescu. O recomand cu ochii-nchişi, adică pe necitite, că încă nu s-a lansat. Dacă doriţi câteva fragmente spre degustare, încercaţi pe blogul lui, nu aici, că mie nu-mi…

Noi şi Luna, doamna crudă

După câteva încercări nereuşite, am reuşit în sfârşit să termin o carte. Ajutat şi de escala prelungită de la Budapesta, cu avion întârziat, am executat prima carte din lista recomandată de Nick, „The moon is a harsh mistress”, în traducerea oficială, luna e o doamnă crudă. Mi-am propus ca de câte ori termin o carte…

Jocul lui Ender şi anul 1989

Inspirat de o scurtă şuetă de acum câteva însemnări, m-am apucat şi-am recitit Jocul lui Ender. E o carte „rapidă”, de genul „greu de lăsat din mână”, am dat-o gata în câteva seri (plătind a doua zi cu trezire (şi mai) chinuitoare… asta e). M-a „lovit” ceva, citind: Cartea a fost scrisă în 1985, deci…

Gena agilă

Mi-am pus în cap să notez câteva idei cu care rămân după fiecare carte citită, poate aşa nu mai uit 98% din ele în momentul în care am închis-o. Le notez aici, că poate interesează şi pe alţii. Prima la rând e The Agile Gene, terminată ieri. O aveam de ceva vreme în bibliotecă, dar…