”Fă ordine”, zise creierul.
”Ăăăă… da’ n-am mâncare”, zise stomacul.
”Du-te la bezinărie și ia ceva repede.”
”Boooooriiiiing”, zise inima.
”Bine, hai, ia și aparatul de fotografiat. Ninge, poate faci o poză, ceva. Când ninge, ar trebui să meargă alb-negrele.”
”Dadadada. Mmmm… dacă tot ieșim… cu aparatul… ce-ar fi să mergem până în oraș, să facem niște poze ca lumea alb-negru? De la gară spre lac, mâncat, luat ceva de-ale gurii pentru seară, întors. Rapid, eficient.”
”Pffff… ok.”
Pentru că și el, creierul, e atins de virusul gratificării instantanee. Cam cum se explică aici.
Ei, și-așa am refăcut drumul de mai ieri, de data asta ziua, și cu obiectivul de 35mm, nu de 50mm. La inspirație. Și alb-negru, nu color. Cu două excepții. Am luat și micul Nikon J1, pentru comparație, să văd dacă se văd diferențe de calitate. Nu știu, eu nu prea văd. Pozele sunt trase la diafragma 7.1 la D90 respectiv 4 pe Nikon 1.
explorish.ro 
F f misto. Si alternanta de poze alb-negru cu cate un color imi place mult.
ApreciazăApreciază
merci bro
ApreciazăApreciază
Pozele alb-negru au in general un aer de „a fost odata ca niciodata”. Te apuca nostalgia uitandu-te la ele, desi nu ti-e clar dupa ce tanjesti.
Foarte fain si funny articolul despre brain debugging!
ApreciazăApreciază
Hm. Nu vad comentariul tocmai depus. Weird.
ApreciazăApreciază
Sa mai incerc o data.
Fotografia alb-negru are in general un aer de „a fost odata ca niciodata”. Te apuca nostalgia, desi nu ti-e foarte clar dupa ce tanjesti.
Foarte fain si funny articolul despre brain debugging.
ApreciazăApreciază
la această postare? nu văd nimic înăuntru…
ApreciazăApreciază
rezolvat. erau in spam! :O exces de zel la akismet.
ApreciazăApreciază
(foarte frumos zis :)
ApreciazăApreciază