Această mini-serie s-a născut din întrebarea, pe cele meleaguri ale Nordului, “cum se compară chestiile astea cu ce avem noi acasă?”.
Impresiile de acolo au fost că, arhitectonic, ca mărime, ca importanţă în istoria Europeană, NU SE COMPARĂ. Nimic din ce avem noi ca arhitectură urbană, de exemplu, nu se compară nici măcar cu oraşul Tallinn, dacă e s-o iei “în luptă dreaptă”. Sau, se compară, dar la scară mai mică.
Dar când am luptat noi “în luptă dreaptă”?
Am stat să judec cu “ochi de străin” – eu, ca străin, având de ales între România şi altă destinaţie în Vestul Europei, aş merge în România?
Ei bine, da.
Poate că nu se compară “tanda pe manda”. Oraşele nu sunt la fel de curate, la fel de spectaculos renovate, la fel de mari sau importante istoric. Dar cred că avem nişte avantaje comparative substanţiale pentru un turism “de gherilă”, “de nişă”. Încă mai avem.
Ce există (încă) în România şi nu prea mai găseşti în Vest sunt 2 lucruri care pe mine m-ar atrage: 1) locuri, oameni şi edificii surprinzătoare în context geopoliticoistoric, 2) acel şarm al “neatinsului”, al “necunoscutului”, “în afara potecii bătătorite” dpdv turistic european.
Exemplu la punctul 1) – e pe undeva “normal” să găseşti castele, fortăreţe, arhitectură urbană medievală spectaculoasă în Franţa, Germania, Austria. Mai nou am învăţat că e “normal” chiar şi în Cehia, Polonia sau Ţările Baltice. Ele încă sunt mai puţin cunoscute, dar încep să devină destinaţii turistice “obişnuite” pentru vestic. Despre ţările astea se învaţă cât de cât la şcoală. Polonezii au avut regat mare şi istorie spectaculoasă, Praga şi Budapesta au fost capitale de imperii/mari regate, am aflat că ţările baltice au fost state cavalereşti germane – mai ştiu oamenii una-alta. Despre România nu se învaţă nimic. Nimic medieval, de exemplu. Am întrebat o studentă la istorie din Anglia ce a învăţat despre istoria României. ABSOLUT NIMIC.
Pentru ei, suntem o ţară necunoscută şi îndepărtată, cu o reputaţie dubioasă şi imagine întunecată. Ţigani, Dracula, orfani, Ceauşescu, întuneric. Pete de lumină – Hagi şi Nadia Comăneci.
În acest context, oamenii NU ÎŞI POT ÎNCHIPUI că pot găsi, într-un asemenea loc, un oraş ca, de exemplu, Sighişoara, prima mea haltă pe teritoriul Patriei Mume în această excursie.
Ăsta e atuul nostru, pentru că atunci când află că există, sunt fascinaţi.
Hai să vedem dar Sighişoara cu ochi de străin şi comentariu de român.
Alături de Braşov, Sibiu şi, într-o oarecare măsură, Bucureşti (da – vom reveni :), Sighişoara e în mintea mea în top 5 al atracţiilor de arhitectură urbană din România.
Din păcate, de câţiva ani am înţeles că oraşul cicatrizat de un şantier generalizat şi prăfuit(or), care nu se mai termină.
Întâi au asfaltat, apoi s-au trezit că trebuie schimbate conductele, au spart drumurile, au pus conducte, le-au astupat provizoriu, încă mai sapă, apoi va veni iar asfalt… şantierul a cuprins şi cetatea, răscolind pavajul. Începe de la intrare – am intrat pe sub Turnul Croitorilor, care e înconjurat de săpături
din toate părţile.
Intrăm dar în Cetate
şi da, sunt de acord cu turistul din imagine,
ai ce poza în Piaţa Cetăţii,
chiar dacă e aproape sufocată de maşini şi terase. Piaţa e mică, şi cei cu (probabil) pile la primărie şi-au extins terasele pe aproape toată suprafaţa.
E bine, e rău? Pe de o parte, e plăcut să stai în Piaţă la un suc, pe de altă parte, de atâtea umbrele nu se mai vede Piaţa.
De asemenea, pe strada care duce spre Liceu, e plin de maşini, majoritatea venite probabil la hotelul din apropiere şi/sau la Casa cu Cerb.
Dacă aş fi Primare, aş face o parcare mare jos şi aş interzice accesul maşinilor în Cetate. Cred că turismul nu ar avea de suferit, dimpotrivă. Dar nu snt Primare. Aşa că, văzută la 270 de grade, priveliştea arată cam aşa.
Până una alta, să studiem oferta turistică de la chioşcul de profil, care cred că a apărut anul ăsta.
Spre bucuria-mi, văd lucruri de care nu s-a mai auzit prin părţile astea: tur de oraş pe jos, tur cu ghid audio, broşuri gratuite cu harta cetăţii. Adică exact ce se oferă şi “dincolo”!
Frumos, în română şi engleză. Aşa da!
Să continuăm plimbarea prin Cetate,
celebrele străduţe arhipozate
Casa Vlad Dracul
& Co.,
arcade
peste arcade,
steaguri-rămăşiţe de Festival medieval,
şi destul de multă lume mişunând,
între care şi oarece barzi şi trubaduri:
O privire asupra Oraşului de Jos,
spre care mă îndrept. Pe sub Turnul cu Ceas,
pe lângă oferte comerciale specifice şi controversate
prin Coridorul Doamnelor Bătrâne, afectat şi el de şantier,
ca şi drumul ce urcă dinspre oraş spre poarta principală în Cetate
am ajuns, pe lângă terasa cu piţerii
în “Centru”, care e de fapt o singură stradă,
de unde tot Cetatea se vede cel mai frumos.
Din păcate, se pare că asemenea privelişti vor deveni tot mai rare şi dificil de obţinut, dat fiind că, probabil tot pe bază de pile sau şpăgi, s-a dat autorizaţie acestor construcţii
care vor obtura semnificativ priveliştea asupra Cetăţii din unul din cele mai favorabile unghiuri.
Unghi din care acum mai degrabă pozezi Catedrala Ortodoxă
şi o iei înapoi, pe lângă tanti cu tarabe,
în sus pe scări,
să vedem ce posibilităţi de cazare sunt în Cetate. Şi într-adevăr, au răsărit în ultima vreme mai ales pensiuni
dar şi un hostel destul de impunător (clădirea înaltă cu lemn),
foarte important pentru sectorul “de nişă” la care mă gândeam – tineri, backpackeri, romantici, aventuriei, “alternativi”.
Care se pot bucura, de exemplu acum că vine toamna,
de licorile cu iz bahic din roadele pământului specifice locului
Vorbeam de nişe, dar până una alta am găsit în Cetate mai mult turişti „normali”, ca aceşti spanioli conştiincioşi, în stânga pozei,
ea citea despre oraş şi clădiri, el filma. Părea că le place…
Una peste alta, chiar şi aşa în construcţie, străin să fiu, şi mie mi-ar plăcea să vin la Sighişoara.
Cu condiţia să aflu că există…
explorish.ro 
Cind am citit punctul 2, m-am gindit la un safari turistic:-)
In calitate de turist lamba, un simplu ghid ca „Guide Evasion Roumanie” ar fi indeajuns ca sa ma motiveze sa-mi fac bagajele si sa descoper tara asta despre care se vorbeste putin si in termeni negativi. Cu toate astea, perceptiile se schimba. Incet, dar se schimba. Dovada aparitia unei carti dedicate Bucurestiului, coordonatorul e corespondent la „Le Monde”
http://livre.fnac.com/a1844329/Michel-Bran-Bucarest-en-mouvement-le-degel?Mn=-1&Ra=-1&To=0&Nu=1&Fr=3
Romani (si citiva straini) care explica atasamentul pe care il au fata de Bucuresti.
Tot in calitate de turist lamba occidental, nu cred ca e realist sa-mi inchipui ca Romania ar fi o destinatie care trebuie vizitata neaparat. E o carte care mi-a atras atentia in librarii, insa am ezitat sa o cumpar ( Patrick Schultz „Les mille lieux qu’il faut avoir vus dans sa vie”), imi dau ca tema sa o rasfoiesc in WE asta si sa verific daca ceva din Romania e mentionat acolo.
ApreciazăApreciază
mersi de link si de informatii! în completare, într-un lonely planet eastern europe am văzut nici mai mult nici mai puţin decât acest citat: „romania is the most interesting country in europe”.
….ce e un turist lamba? :)
ApreciazăApreciază
Lamba e numai o greseala :-) Turistul lambda (ca in alfabetul grec si ca in „citizen lambda”) e turistul normal, antiteza turistului de nisa sau alternativ.
Aprecierea din Lonely Planet mi se pare sincer hiperbolica. Mi se pare atit de flatanta incit mi-e greu s-o iau in serios. Mai interesanta Romania decit Polonia, Cehia, Croatia sau Ungaria? Hmm….
ApreciazăApreciază
aha :).
daca ai ocazia, rasfoieste un lonely planet – varianta eastern europe – si vezi ce zice in paragraful introductiv despre romania. oamenii vorbesc serios, si cu argumente. eu snt de acord cu ei :).
ApreciazăApreciază
„tanda pe manda”? Sorry, nu inteles….explica, te rog.
Am vazut multe pozele tale din Sighisoara, dar imi par aceste sunt noi. Frumose absolute: #1 turnul, #2 strada prin padurea, #6 arcul cu turist, #14 alee plin de culoare, #15 fereastra lui vlad dracul, #18 arcade, #19 steaguri, #25 Coridorul Doamnelor Bătrâne, #26 arcul alb negru, #27 construtie, #32, 33 Biserica ortodoxa, #36 cafe 1797, #37 arcul jumatate, #41 frunze de struguri, #44 turnu
#21 – nu pot vad!
#23 – prea mult lumina
Cand e festival medieval? In septembrie? Vei fi acolo? Poate voi veni (sau e voi merge?)
ApreciazăApreciază
Am parcurs cu placere itinerariul prin burgul natal sighisorean.
Din pacate nici acolo nu toate sunt asa cum ar trebui sa fie…
ApreciazăApreciază
dati-mi voie… :)
cred ca de multe ori tine de turist. spre exemplu, proaspat intors de la amsterdam, am gasit TOTAL nereprezentative pentru tzara asta, cartierul rosu, coffee shop-urile (mai avem nevoie si de iarba, nu? :) ) si Casa Anei Frank. poate ca dau dovada de superficialitate in ceea ce priveste ultimul exemplu. dar imi este greu sa asimilez turismului cultural, olandez in cazul de fata, o poveste evreiasca, e adevarat tulburatoare. am tot respectul pentru cei care au suferit din pricina holocastului si mai ales nu au supravietuit acestuia. dar nu o gasesc reprezentativa. si totusi, casa Anei Frank este in top ten-ul declarat al amstardam-ului. o fi bine, o fi rau…
ce e ala turism de guerilla? daca ai timp si oarece bani, o tara/ oras/ destinatie trebuie „epuizata”, stoarsa de toate informatiile valide si autentice. ceea ce cumparam de multe ori nu este nici pe departe just. vorbeste turistul takeda. care, spre exemplificare, a ramas din experienta sarda cu civilizatia nuraghe… ca aia face intr-adevar diferenta. cum face la olandezi cu adevarat diferenta, experienta pamantului castigat de sub nivelul marii. restul sunt comert.
sper ca m-am incadrat in topic-ul „emisiunii”… :)
ApreciazăApreciază
voie nu tre’ sa-ti ceri, indiferent daca intri sau nu la topicul emisiunii :).
deci – s-o luam în ordine. Ana Frank s-a nimerit să locuiască la Amsterdam, cum Ovidiu (poetul roman ; ) s-a nimerit între geţi. Poate Ana nu e reprezentativă pentru Amsterdam, cum nu e nici Ovidiu (poetul) pentru literatura …getă, dar e reprezentativă în sine, dincolo de frontiere geopolitice. cu alte cuvinte, cred că virgulă casa anei ar fi fost foarte vizitată indiferent unde s-ar fi aflat.
turism de guerilla? pai, pentru inceput, hai sa vedem ce NU e turismde guerilla: grupurile de spanioli, englezi, nemti, americani pe care le-am vazut peste tot (chiar si la noi, dar mai putine), care vin „la scara industriala”, cu avionul, cazare la hotel, excursii s.t.a.s., totul aranjat de agentie. la cat timp au, nu le e suficient sa „epuizeze” o destinatie, ci fac „skimming” – „consumă” ce e mai uşor şi rapid de digerat. Superficial? poate. Mai bine decât nimic? Absolutely. Din Spania până în Islanda, Lituania sau Polonia, „la vest/nord de noi”, toţi sunt dotati cu infrastructură pentru a absorbi acest „turism de masa”, a-l stoarce de bani în mod placut. De la transfer comod de la aeroport, până la excursii standard, unde turistii sunt luati „la gramada” de la mai multe hoteluri, imbarcati in autocare mari, dusi la locurile cunoscute, cu ghid, mura-n gura, suveniruri, inapoi. sunt cateva agentii care fac treaba asta, eşti informat la toate punctele de contact despre oferte şi opţiuni, şi totul merge ceas. infrastructură.)
NOI, NU. Fiecare agentie trebuie sa se chinuie cu mijloace proprii, în haosul cotidian – paradoxal, supraincarcat cu informatii, dar lipsit de cele importante. Avem o capacitate / infrastructură destul de limitată în a atrage acest gen de turism „de masă” de calitate bună la preţuri rezonabile.
De aia m-am gândit la turiştii „alternativi”. Nu ştiu dacă „gherilă” e un cuvânt bun – mă gândesc la cei care NU vin cu „masele”, care vin singuri sau în grupuri mici, şau măcar „neorganizate”, şi vor să descopere, cum zici tu, şi lucruri mai subtile despre locul vizitat. Pe care nu-i interesează excursii masive, „în grup”, nu au aşteptări „turistice”, ci dimpotrivă au venit pentru latura mai „aventuroasă”, având nevoie cel mult de „insider tips” – la care suntem meşteri. La ăştia mă refeream că ar trebui cumva atraşi.
ăă… dar care era nedumerirea matale? :)
ApreciazăApreciază
La sectiunea „turisti de masa” si „turisti alternativi”.
Recunosc, cand eram in liceu erau f. putini turisti, eventual familii care treceau prin sighi, aparea cate unu ratacit in varful burgului si intreba nedumerit.. „dar cetatea unde e?” Si atunci ma gandeam cu ciuda, ca uite nu se face nimic sa informeze&vina lumea. Mai acum vreo 3 ani nu erau nici vederi de Doamne-ajuta, se plangea o vanzatoare de suveniruri. „Festivalul”, care la un moment dat gonea localnicii din oras pentru trei zile a fost o reclama puternica, apoi controversata propunere total aiurea de a construi Drakula Park pe Breite (uite un loc nedescoperit inca, din fericire, de turisti) a dus vestea hat departe. Si hop si autocarele cu turisti.
Alta „ciuda” pe care o aveam era ca uite, si daca vii in Sighi, ce poti face mai mult de un weekend scurt. Cetatea o vezi intr-o zi, mai mananci o prajitura cu Rhabarber, te mai plimbi prin cimitir, eventual daca stii, dai o fuga sa faci o poza panoramica sus pe Vila Franka si vizitezi turnu cu ceas. Dar matematic vorbind, daca ai o casa mare si tii omu o saptamana sa o vada sau ai o casa mica si in fiecare zi vine altcineva sa o vada e cam la fel. Sau poate chiar mai fresh. Si chiar economic vorbind nu e rau.
Intre timp a inflorit turismul si prin imprejurimi, in Danes de exemplu unde exista mai multe pensiuni f. faine, manejuri, oferte de plimbat cu calu prin padure, mers cu caruta prin padure usw.
Au devenit mai cunoscut si circuitul Wehrkirchen/urilor, si satele sasesti mai ales cu aura Printului Charles care a dat un zvac de aristocratie locului.
Daca ar reface si strazile din cetate, nu ar fi rau deloc.
ApreciazăApreciază
aaa… so like? ce nedumerire? n-am nici o nedumerire… de fapt, tu imi intaresti ceea ce spun. sper ca realizezi :)
1. ana frank este o valoare turistica universala, iar olandezii au fost suficient de destepti sa o aduca in context de top ten. asta in completarea ideilor ca la noi se irosesc oportuniutatile implicit si explicit. nimic nou
2. credeam ca prin turism de gurilla intelegei: „v’ati saturat de dracula si chiciosenile din jurul lui? hai sa v’arate baiatu’ tara asta din alt unghi”. si ce faci, pentru grupuri mici si medii, ca d’aia e de guerilla: cumperi doua trei masini de teren (hilux, de preferinta, ca sa ai loc) si o iei prin tara prin locuri stii matale de care. din alea, necunoscute, din care am fost noi in vara. masina de teren e buna si pentru infrastructura proasta.
cred ca e waste of energy sa mai vorbim despre ce nu s-a facut. adica stim ca nu avem de niciunelea… dar asta poate fi chiar o oportunitate. tot in mesajul de intampinare le-as spune: hai sa va aratam cum ne descurcam noi intr-o tara in care nu functioneaza nimic :)
din nou, cred ca la noi este o problema de viteza. o sa fie si bucurestiul si sibiul si brasovul si sighisoara ceva ce sa aduca a oras de consum turistic serios. dar tre sa ai rabdare :)
ApreciazăApreciază
pai si mie mi s-o parut ca zicem acelasi lucru, da’ mi s-o parut ca esti nemultumit de ceva :)
ApreciazăApreciază
‘apai o nemultumire am, ca suntem din neamu’ lu’ beshleaga si lasam oportunitatile sa treaca pe langa noi. eram „inversunat” ca am realizat cat am consumat in amst doar mergand pe strada… asta era cioaca!
ApreciazăApreciază
Frumos oras!!
Merita vizitat!!!
ApreciazăApreciază
Aici gasim cea mai frumoasa arhitectura urbana din intreaga Romanie!! Un oras superb, cu oameni primitori si locuri incantatoare!
ApreciazăApreciază