19 octombrie 2009

În ultima zi a venit rândul şi celui de-al treilea geniu nebun al Barcelonei, dar am ajuns să-l vedem la Madrid. Voiam să mergem la muzeul Picassó de la Barcelona, dar n-am mai avut timp şi am ales acvariul. A fost o decizie bună, căci la muzeul de artă modernă „Reina Sofia”

am văzut suficient Picasso.

Care, când era tânăr, picta şi el ca „oamenii normali”,

ca şi mai vechiul nostru prieten Dali.

Dar… băieţii s-au revoltat împotriva „sistemului”, şi au zis că pictura „tradiţională” le îngrădeşte capacităţile de exprimare creativă. Sau cam aşa ceva. Cine vrea să ştie mai multe să citească desre cubişti şi alţi şuchiţi aici.

Cert e că amicul Picassó s-a apucat să picteze un pic altfel portretele.

Dar Picasso nu e cel mai rău. Cel mai rău e Miró. Deci Miró e jale. Ghiciţi cum se numeşte tabloul ăsta:

Cap de fumător. Dovada:

Dar ăsta?

Omul cu pipa. Dovada:

La Miro se opreşte capacitatea mea de apreciere a artei moderne. Picasso mai e cum mai e, pe alocuri chiar interesant, de exemplu Guernica, expusă chiar în acest muzeu,

(dacă mergeţi, neapărat să vă uitaţi la fotografiile care arată progresia picturii, interesant),

dar pe Miro nu pot să-l înghit. Sculpturile din Barcelona îs faine, dar tablourile, nu. Deci, nu.

Am găsit şi un artist român, singurul din branşă mai cunoscut, reprezentat de un tablou în muzeu: Victor Brauner.

În rest, din nou foarte mulţi spanioli, Picasso, Miro, Dali la greu (a făcut şi cubiste, şi fanteziste, şi minimaliste, de toate a făcut. Dali rules.), chiar şi nişte Goy. a.

La etajul 2 sunt picturile abstracte-abstracte, de genul ăsta,

sau pur şi simplu „tablouri” într-o singură culoare. Mă rog, de gustibus. Pe mine nu m-au impresionat, în afară de câteva – de exemplu ăsta, pe care eu îl văd ca pe o Guernică (şi) mai abstractă

sau ăsta, remarcat de M., la care-i zice „urletul”. Urlaţi 5 minute, doamnelor şi domnilor.

În rest, în drum spre ieşire, am făcut şi eu câteva poze… abstracte.

După care am ieşit din muzeu afară,

şi din ţară.

Adios, España.