16 octombrie 2009

Am zis că gata, de la Barcelona la Madrid mergem cu trenul, ne-am scos. Trenul a fost mai scump decât biletul de avion până la Barcelona. Şi a făcut şi mai mult. Dar una peste alta, a fost probabil mai convenabil logistic. Oricum, 3 ore jumate pentru 600km nu e rău.

Gara arată aşa,

cu o grădină botanică tropicală improvizată. Nu e rău pentru prima impresie.

Ajunşi la hostel, domnişoara de la recepţie ne-a întrebat dacă nu vrem o cameră cu baie, ne-ar costa 5 euroi de persoană pe noapte mai mult. După consultări, am zis nu. Şi bine am făcut – nu mai aveau cameră fără baie, cum cerusem, şi ne-au dat una cu baie, la acelaşi preţ. Asta se ascundea în spatele ofertei ei „generoase”…

Ca şi la Barcelona, prima zi a fost dedicată autobuzului turistic,

cu care am descoperit Madridul. Un oraş monumental,

cu clădiri impozante,

„clasice”.

Se construieşte foarte mult, în mare parte din centru străzile sunt cu fundul în sus, prelucrate de… Dorel şi ai lui, exact după acelaşi tipar – unul munceşte, 5 se uită. Doar că au veste mai galbene.

dar de vorbit, vorbesc aceeaşi limbă…

Senzaţia a fost că Madridul e plin de români, spre deosebire de Barcelona, unde n-am prea întâlnit. O fi şi limba un factor, acasă neavând telenovele în catalană de unde oamenii să înveţe.

Din nefericire, cei mai vizibili, pe lângă Doreii inofensivi, sunt aceştia:

În piaţa Santa Ana, aceşti indivizi deţin „monopolul entertainmentului”. Şi şi-l apără – individul din imagine a sunat ameninţător din acordeon, a claxon, când a văzut că un alt viorist a apărut în piaţă. L-a atenţionat sonor şi vizual că nu e locul lui acolo.

Dacă ăştia snt cei mai „prezenţi” români, nu ne mai miră nici o reputaţie…

Am întâlnit alţi compatrioţi în piaţa centrală,

mai puţin agresivi, şi mai buni în meseria lor.

Lor le-am dat bănuţi, chiar dacă n-au venit insistenţi la „colectat”, precum ceilalţi.

Asta după ce ne-am dat jos din autobuzul turistic, de unde NU am aruncat căştile după acest model (da, alea snt căşti din autobuzul turistic).

De altfel, am fost şocaţi că cei mai necivilizaţi oameni din autocar au fost nişte… elveţieni, care mereu s-au ridicat să facă poze, obturându-ne vederea, au vorbit tare, au făcut mizerie şi la final au aruncat căştile pe jos! Probabil că la ei nu-şi permit, şi atunci se dau în stambă în altă parte. Ruşinos.

Ne-am mai plimbat prin centru,

unde am dat peste nişte demonstranţi pentru o lume mai bună,

o stradă cu multă lume,

şi… gata, seara ne-am întors în piaţa mare

să mâncăm de cină,

să vedem ce se mai petrece. Se petrecea nişte flamenco stradal,

cu care se încheie reportajul zilei. Mâine ne vedem cu I. la restaurantul La Trucha, lângă piaţa Santa Ana. Bueeeno. Y Buenas noches.