Hola Madrid

16 octombrie 2009

Am zis că gata, de la Barcelona la Madrid mergem cu trenul, ne-am scos. Trenul a fost mai scump decât biletul de avion până la Barcelona. Şi a făcut şi mai mult. Dar una peste alta, a fost probabil mai convenabil logistic. Oricum, 3 ore jumate pentru 600km nu e rău.

Gara arată aşa,

cu o grădină botanică tropicală improvizată. Nu e rău pentru prima impresie.

Ajunşi la hostel, domnişoara de la recepţie ne-a întrebat dacă nu vrem o cameră cu baie, ne-ar costa 5 euroi de persoană pe noapte mai mult. După consultări, am zis nu. Şi bine am făcut – nu mai aveau cameră fără baie, cum cerusem, şi ne-au dat una cu baie, la acelaşi preţ. Asta se ascundea în spatele ofertei ei „generoase”…

Ca şi la Barcelona, prima zi a fost dedicată autobuzului turistic,

cu care am descoperit Madridul. Un oraş monumental,

cu clădiri impozante,

„clasice”.

Se construieşte foarte mult, în mare parte din centru străzile sunt cu fundul în sus, prelucrate de… Dorel şi ai lui, exact după acelaşi tipar – unul munceşte, 5 se uită. Doar că au veste mai galbene.

dar de vorbit, vorbesc aceeaşi limbă…

Senzaţia a fost că Madridul e plin de români, spre deosebire de Barcelona, unde n-am prea întâlnit. O fi şi limba un factor, acasă neavând telenovele în catalană de unde oamenii să înveţe.

Din nefericire, cei mai vizibili, pe lângă Doreii inofensivi, sunt aceştia:

În piaţa Santa Ana, aceşti indivizi deţin „monopolul entertainmentului”. Şi şi-l apără – individul din imagine a sunat ameninţător din acordeon, a claxon, când a văzut că un alt viorist a apărut în piaţă. L-a atenţionat sonor şi vizual că nu e locul lui acolo.

Dacă ăştia snt cei mai „prezenţi” români, nu ne mai miră nici o reputaţie…

Am întâlnit alţi compatrioţi în piaţa centrală,

mai puţin agresivi, şi mai buni în meseria lor.

Lor le-am dat bănuţi, chiar dacă n-au venit insistenţi la „colectat”, precum ceilalţi.

Asta după ce ne-am dat jos din autobuzul turistic, de unde NU am aruncat căştile după acest model (da, alea snt căşti din autobuzul turistic).

De altfel, am fost şocaţi că cei mai necivilizaţi oameni din autocar au fost nişte… elveţieni, care mereu s-au ridicat să facă poze, obturându-ne vederea, au vorbit tare, au făcut mizerie şi la final au aruncat căştile pe jos! Probabil că la ei nu-şi permit, şi atunci se dau în stambă în altă parte. Ruşinos.

Ne-am mai plimbat prin centru,

unde am dat peste nişte demonstranţi pentru o lume mai bună,

o stradă cu multă lume,

şi… gata, seara ne-am întors în piaţa mare

să mâncăm de cină,

să vedem ce se mai petrece. Se petrecea nişte flamenco stradal,

cu care se încheie reportajul zilei. Mâine ne vedem cu I. la restaurantul La Trucha, lângă piaţa Santa Ana. Bueeeno. Y Buenas noches.

Anunțuri

5 gânduri despre “Hola Madrid

  1. Mda…si mie mi-a picat fata cand a vazut cum arata Atocha. Nici nu-ti vine sa crezi ca aici au fost atentatele.
    Si in tren aceeasi senzatie: scump da face. A durat 2 1/2 h de la Madrid la Sevilla si m-au pus printre altele sa aleg intre 3 tipuri de whiskydin care 1 era Glenfiddich.

    Apreciază

  2. Primul contact cu spanioli adevarati l-am avut la cursul de germana. Unde fiecare povestea despre impresii austriece. Spaniolii erau toti placut surprinsi. Pentru ca neputand deosebi natiile vorbitoare de germana ce le vizitau tara, ii pusesera pe toti sub palaria de neamt. Neamt pe care-l stiau un porc pe motivele mai sus prezentate cu referire la elvetianul urmarit de tine. Si cand au ajuns aici, n-au gasit cocina, ba chiar n-au vazut nici un porc. Ce ti-e si cu aparentele astea. (Panseu intentionat a se aplica in toate directiile posibile.) :)

    Asta vara am trecut prin Bocsa, unde se facea ceva. Gaz, apa, altceva nedefinit. Ideea e ca toata Bocsa era un sant presarat de „muncitori”. Cand am apucat sa privesc operatiunea in ansamblu era prea tarziu sa mai repar eroarea de a nu fi documentat fotografic de la bun inceput conceptul de „munca la romani”. Sorry pentru acest „la romani”, dar pe unde m-am preumblat in Europa, n-am mai intalnit aceasta boemie atat de pregnanta la noi. :) In Madrid se sta, pardon – lucreaza, bine. Sunt de fapt 2 la 4. ;)

    Apreciază

  3. ar fi avut aceeasi surpriza placuta si in germania, pentru ca la ei acasa nu-si permit. interesanta badarania asta de concediu, ca fenomen. am inteles c-o au si britanicii, altfel rezervati acasa, scandalagii la alde ibiza. si pe stadioane. asa or fi toate natiile? sau o depinde de cat de multi snt la un loc? elvetienii aia erau 4, nu cred ca or fi fost mult mai multi. sau mai stii?

    2 la 4 e corect, 1 la 5 era licenta poetica :). o sa urmaresc doreii altor natii, de curiozitate, sa vad daca mai snt si altii sau e doar… gena noastra :).

    Apreciază

  4. cauta atent in special la popoarele mediteraneene, cu precadere la cele din sudul mediteranei (maroc de ex) nu e la fel de puternica senzatia ca la noi dar cred ca e in faza incipienta. Probabil ca pe langa Dacia si muncitori necalificati am facut si export de mentalitate :D pacat..eu speram sa importam

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s