Ziceam de compatrioţii noştri care împânzesc Madridul, de la muncitorul cel serios la Dorei,

ţigani acordeonişti

şi, cei mai vizibili şi enervanţi, „artiştii” jmekeri de stradă, care împânzesc pieţele, călcând pe călcâie şi privind superior sau ameninţător, după caz.

Mi-am adus aminte de foarte numeroasele comentarii pe care le-am tot văzut pe net, despre „ţiganii care ne fac imagine în afară”, şi că „ţiganii nu-s români”. Hmm… Cei care spun asta ar trebui să se hotărască. Dacă nu snt români, nu snt nici aceştia de mai jos. Daţi „play”, priviţi şi mai ales ascultaţi:

I-am întâlnit în drum spre casă, chiar când începeau să cânte. Lumea s-a strâns buluc foarte repede. Priviţi-le feţele.

Maryo (cu y) şi Ştefan Fieraru au cântat vreo 20 de minute, timp în care asistenţa n-a avut aer. La sfârşit, aplauze furtuoase. Le-am dat tot măruntul şi am luat şi un CD. „Son de Rumania”, îmi venea să zic, mândru. Şi m-am gândit la jmekerii din piaţă. Din păcate, dacă vrem să ne mândrim cu Ştefan Fieraru, trebuie să ni-i asumăm şi pe ceilalţi.