Stând noi în Bodeguită şi ascultând cântecul despre Che Guevara,

http://embed.trilulilu.ro/audio/explorish/0b6674b0c72ba2.swf

bineînţeles că am dezbătut tema. Cea mai pertinentă observaţie a fost a lui A. – ce ironie, figura lui Che, un idealist comunist, e probabil lucrul exploatat în cel mai pur capitalist stil în ziua de azi. Cu tricourile, şepcile şi tot merchandisingul de rigoare.

Nu ştiam multe despre personaj, doar că a devenit un fel de simbol revoluţionar, pe de o parte, pe de alta că acest mit are şi destui contestatari – de exemplu există un grup pe facebook intitulat „Che Guevara was a murderer and your T-shirt is not cool” – „Che Guevara a fost un criminal şi tricoul tău nu e cool„.

Mulţumită wikipediei, am aflat mai multe despre el. Se pare că a fost într-adevăr un personaj deosebit, medic de profesie, foarte „citit”, şi care a devenit oripilat de nedreptăţile unui regim latifundiar crâncen în toată America Latină după călătoria lui celebră din studenţie cu motocicleta prin America de Sud.

Argentinian de origine, pe numele lui Ernesto Rafael Guevara de la Serna, şi-a căpătat porecla „Che” în urma unui tic verbal, „che”, fiind un fel de „hei” în Argentina, folosit foarte des în propoziţie. A jucat un rol cheie în victoria revoluţiei cubaneze din 1959, a fost o vreme ministru în guvernul lui Castro, după care a plecat să revoluţioneze alte ţări, Congo, Mozambic, Bolivia. Unde a fost şi prins şi executat. La fel cum, se pare, a executat şi el sumar pe foarte mulţi în timpul revoluţiei, atrocităţile pătându-i peste timp imaginea de „om bun şi altruist”.

Povestea e lungă, vă invot s-o citiţi aici în română sau aici, cu mai multe amănunte, în engleză.

Cântecul, oricum, i-a plăcut lui C. Iar A. s-a întrebat dacă oare cubanezii de azi îl mai privesc ca pe un erou, sau mai degrabă se simt prost când lumea îi roagă să le cânte „hasta siempre” – interesant e că el a fost principalul suporter al comunismului, Castro fiind iniţial mai degrabă indecis, abia ulterior aderând la ideile lui Che. El a adus şi rachetele nucleare ruseşti în Cuba când cu criza din ’62… În parte datorită lui a devenit Cuba comunistă. Iar oamenii nu par fericiţi în comunism.

Acum îmi pare rău că nu i-am întrebat direct. La ce bun să călătoreşti, dacă nu intri un pic în amănunt? Dar am avut un sentiment de jenă faţă de temele astea, fantome ale trecutului cu microfoane şi informatori m-au bântuit, şi… n-am întrebat.