Ne-am întrerupt, cum ziceam, plimbarea pe Paseo del Prado şi ne-am întors pe lângă hotelul Inglaterra, să găsim Floridita. Care înseamnă, incredibil dar adevărat, „mica Floridă”, şi e o crâşmă la colţ de stradă
aglomerată
Povestea cu această cârciumă are însă legătură cu clopotele. Cu clopotele care sună, sau mai precis, pentru cine trag clopotele, Mitică: For whom the bell tolls. Auzisem această expresie, ca tot românul, în cântecul celor de la Metallica:
http://embed.trilulilu.ro/audio/gabidra/aec4b7feed0795.swf
Nu ştiam (A. a făcut ochii mari la faza asta) că este titlul unuia din cele mai cunoscute romane ale lui Ernest Hemingway.
De asemenea, habar n-aveam că numitul cetăţean Hemingway a adăstat în Cuba destul de mulţi ani, cartea cu pricina fiind scrisă chiar aici.
Iar ca să revenim la oile noastre, Floridita este una din cârciumile unde îşi făcea des veacul celebrul scriitor. Mai mult, se spune că aici s-a inventat băutura daiquiri. Să bem, dar, daiquiri, ca tot turistul de masă care se respectă.
E bun. Cel „original” e mai bun chiar decât cel especial, care probabil vă va fi recomandat de chelneri. Sau, mă rog, nouă nu ne-a plăcut specialul, că e mai amar.
Cică recordul de daiquiriuri consumate îi aparţine chiar lui Hemingway, anume 13 bucăţi. No comment.
E fain în crâşmă. Când am ajuns noi am găsit loc la bar, apoi la o masă, nu era aşa aglomerat,
dar apoi s-a umplut. Grupuri-grupuri de turişti, stăteau şi în picioare. A început şi muzica live, evident, cu un cântec care i-a căzut cu tronc lui C.: „hasta siempre”, despre Che Guevara. Îl vom mai auzi.
După două, respectiv 3 daiquiriuri (cei mai rezistenţi dintre noi, adică nu eu, hâc),
am ajuns la concluzia că Floridiţa nu-i mai multă, să trăiască cine-ascultă, dar clopotul nostru a tolănit, şi la drum am repornit. Mai departe pe străduţe,
savurând de la distanţă instantanee de viaţă cubaneză.
Ce e bine e că n-au distrus centrul vechi, ca să facă loc blocurilor în care să stea „omul nou”.
O mare parte e încă în paragină,
dar măcar mai sunt şanse să fie refăcut.
Între timp am ajuns la faleză. Dar despre asta, în episodul următor.
Trebuia sa-l intrebi pe fratele tau ca-ti zicea toata istoria la discografia Metallica. Nu numai ca e carte, dar s-a facut si film cu Gary Cooper si Ingrid Bergman (l-am vazut, ceva cu Spania si Razboiul Civil, drept pt care s-ar putea sa fie teapa unde s-a scris ca Hemingway a fost si prin Spania si m-as astepta s-o fi scris acolo) si cred ca a luat si ceva Oscar.
Nivelul avansat: de la ce vine The Call of Ktulu? :)
ApreciazăApreciază
@dan:” The Call of Cthulhu” – niste povestioare ciudatele de demult.
ApreciazăApreciază
same pt. „The Thing That Should Not Be”
ApreciazăApreciază
:) Bravo!
Pt cei interesati le gasiti aici http://www.mythostomes.com/content/blogsection/7/81/
Un pic naive, dar in liceu cand le-am citit prima oara chiar mi-au placut.
ApreciazăApreciază