Bucureşti

15 octombrie 2010

Am stat puţin în Bucureşti, în ton cu toată excursia balcanică. Am fost curios, întorcându-mă încărcat de impresii, cu ce ochi voi privi Bucureştii în context balcanic.

Povestea în imagini începe cu o ciorbă de fasole cu mămăligă şi ceapă, foarte bune,

DSC01476.JPG

şi continuă cu nişte fire,

DSC01497.JPG

simbol al… dezvoltării, într-un mod cumva pervertit.

DSC01499.JPG

Primul semn urban cu adevărat bun e panoul turistic. Chiar dacă geamul e spart (oare… de ce?!), e primul de acest gen pe care-l văd în Bucureşti şi mă bucur.

DSC01500.JPG

Panoul e chiar în Piaţa Victoriei,

DSC01501.JPG

de acolo până la gară mai e un pic. Dacă mi-ar fi spus cineva acum 10 ani că Gara de Nord ar putea arăta aşa,

DSC01502.JPG

n-aş fi crezut. Bine, 10 ani e cam mult, dar… mai bine mai târziu decât niciodată. La fel şi cu pistele de biciclete dintr-un cartier „normal” – acum 5 ani n-aş fi crezut. Dar mă bucur. Chiar dacă nu prea mai rămâne loc pentru pietoni :), e un început.

DSC01504.JPG

S-a lăsat prima seară, şi ce am văzut? Stradă frumos curbată cu clădiri frumoase şi terase,

DSC01505.JPG

un moment de linişte,

DSC01509.JPG

o asociere de stiluri arhitectonice controversată, dar pe care o fotografiez de câte ori am ocazia,

DSC01513.JPG

un alt moment de linişte la probabil cea mai fermecătoare biserică din Bucureşti,

DSC01520.JPG

o stradă,

DSC01525.JPG

viaţă de noapte,

DSC01529.JPG

nişte feţe

DSC01532.JPG

într-un loc mustind de talent,

DSC01533.JPG

zonă veche cu terase – ÎN SFÂRŞIT! – comparabilă cu alte oraşe mai mult sau mai puţin recent vizitate,

DSC01541.JPG

excelentele ruine de la BNR – inspirată punere în scenă, vrem mai multe aşa,

DSC01550.JPG

şi la întoarcere o staţie de metrou

DSC01552.JPG

curată.

DSC01554.JPG

A doua zi, vremea nu prea ţine cu noi, dar măcar nu plouă,

DSC01555.JPG

şi apucăm să vedem corespondentul străzii Skadarska din Belgrad – din păcate Lipscaniul arată (încă) mult mai jalnic.

DSC01562.JPG

De ce, când se poate şi aşa?

DSC01561.JPG

(îmi place mult această curte, descoperită cu A. şi I. mai demult.)

Zona BNR e remarcabilă şi ziua,

DSC01563.JPG

ca şi străzile vechi care au fost deja un pic renovate. Aşa mai da!

DSC01566.JPG

Imagini plăcut colorate găseşti însă şi „după blocurile gri”, totul e ca oamenii să ţină (cât de cât) curat.

DSC01570.JPG

Despre partea modernă, uite aşa ceva n-am văzut în această excursie până acum.

DSC01573.JPG

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place,

DSC01575.JPG

e pe alocuri chiar spectaculos

DSC01579.JPG

şi „la nivel occidental”.

DSC01582.JPG

Ca şi staţia de metrou,

DSC01585.JPG

ca şi metrourile noi.

DSC01586.JPG

Ca şi sălile de teatru mai importante,

DSC01597.JPG

unde a fost o plăcere să calc, după mult timp.

DSC01599.JPG

Una peste alta, rămân la părerea că „Bucureşti, oraşul prăbuşirilor” are farmecul lui. Nu-l mai huliţi străinilor. Nu trebuie nici să-l ridicaţi în slăvi dacă nu simţiţi, dar lăsaţi-i măcar să-l descopere.

Anunțuri

5 gânduri despre “Bucureşti

  1. La „proaspetele” ruine BNR nu ar strica un panou cu niscai infos. Poate e intentionat asa. E nostim sa auzi tot felul de presupuneri si „legende ubane” ad-hoc cum ca ar fi intrarea spre seiful BNR-ului etc…:)).

    Apreciază

  2. Cand mai vin „pe la capitala”, merg si eu sa vad ruinele de la BNR. Imi place ce s-a facut acolo si nu stiam. Poate s-o fi mediatizat la TV dar eu nu am vazut. Prin curtea care iti place tie, umblam prin anii ’80 cand veneam in Bucuresti, dupa chestii „de fond plastic”…

    In alta ordine de idei, nu cu arhitectura, veche sau noua, sta prost Bucurestiul, ci cu civilizatia citadina…si aia se schimba greu, din pacate.

    Apreciază

  3. incerc sa-i inteleg pe nemultumiti, poate e mai greu, in stres, sa vezi jumatatile pline de pahar. probabil tine si de temperament, de energie, balante hormonale, unde gamma de la greer, nu stiu. poate e pur si simplu mai usor sa critici, ca sa te simti tu mai bine cu o doza de endorfine injectata pe nesimtite de computeru’ central din cap. şi ţinta cea mai mare e ţinta cea mai uşoară.
    dar… a intelege nu e echivalent cu a aproba. mai sunt speranţe. de genul acesta, individual, sau acesta, colectiv. si mai sunt.

    Apreciază

  4. Mersi frumos pentru mentionarea link-ului:) Crede-ma ca si eu injur ca un birjar cateodata Bucurestiul, dar foarte repede dupa realizez ca e din cauza mea si nu a lui. Plus ca cei care vad numai locuri nasoale sunt aia care stiu doar mall-ul din Vitan , shaorma din Dristor si Carrfeour-ul din Grozavesti.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s