„O idee ar fi să mergem la fermă în seara asta, mâncăm ceva, relaxare, ne întoarcem mâine. Ce părere aveți?”

A&R au o fermă pe lângă orașul Robertson (coincidență, parcul de lângă Watsons Bay se numește tot Robertson – ”e un semn”),

la vreo 120km Sud de Sydney (deși sunt fostă colonie britanică și fac încă parte din Commonwealth, australienii folosesc sistemul metric, ceea ce nu poate decât să mă bucure). Merg acolo aproape în fiecare week-end.

O seară „din viața de zi cu zi” autentic australiană alături de acești oameni foarte cumsecade sună excelent – unanimitate de voturi. Prin urmare așa deci, la drum. A&R locuiesc la vreo 30km Sud de centrul orașului, în Illawong, avem ceva de mers – dar nu rezistăm tentației unui semn cu „vedere panoramică” – oprim și facem un mic abstecher pentru o privire spre valurile,

vânturile,

și, atrăgând privirea magnetic, orașul.

Abia apoi mergem la Illawong, în casa cu terasă spre râul cu ciripit de păsări exotice,

împachetăm rapid, sus în mașină și la drum!

Suntem însoțiți pe bancheta din spate de doamna Jarrah (=o specie de eucalipt), câinele lui A&R, corcitură de Dingo cu Kelpie (cred), o personalitate deosebită. Rămâne să păzească mașina când noi oprim la un alt punct de panoramă, pe coastă. Plin de păsări kakadu, albe și gălăgioase – nu mă mai încurc cu schimbatul obiectivelor să le fac poze, sper să mai văd și cu altă ocazie – azi rămânem la panorame.

Ajungem la ferma din pustie cu puțin înainte de lăsarea întunericului.

A. a avut serioase dificultăți în a alege meniul pentru cină – am pornit de la o supă de dovleac, trecut prin diverse mâncăruri mexicane, chinezești, thailandeze, până am ajuns din nou la supa de dovleac. ”Simplă, foarte simplă”. Mhm. Așa arată la A. o masă ”simplă”:

A., descopăr, are două mari pasiuni: Japonia și gătitul. E o bucătăreasă pasionată – are casa plină de cărți de bucate, astfel descoperă ea lumea. Asupra acestui aspect vom reveni.

Până una alta, până sunt fetele la dușuri, R. mă scoate la o plimbare nocturnă prin bush-ul din spatele casei. ”Bush” se numește pădurea în Australia și în Africa de Sud – probabil din cauza stufărișului omniprezent printre copacii crescând dezordonați.
Din păcate nu vedem nici un animal, doar niște găuri mari de wombat – o chestie mică și îndesată care sapă palate subterane cu fervoare, pe care mi-o închipui cu carapace – nimic mai fals, de altfel, e ca un mic ursuleț.

Zgomotul pădurii, stelele pe cer – astfel se încheie lunga și extraordinara primă zi pe Continentul 7.