Sydney Harbour Bridge

„Romania? Aa, Nadia Comaneci! Hadi…” „Hagi.” „Yes, Hagi. Și stai că mai știu pe cineva… Nastase! Ilii Nastase. Mare pișicher.”

Taximetristul e în mare vervă. Sydney e foarte întins, Illawong, unde stăm, e la vreo 30km de centru; avem nevoie de un taxi pentru a ajunge la o stație de tren rapid care să ne ducă în centru.

Cât l-am așteptat am avut timp de niște poze cu o kookaburra

NMS_6912.JPG

într-un copac de lângă casa lui A&R.

NMS_6910.JPG

„E frig la voi în Romania?”
Cred că e a o sută cinzeci și cinșpea persoană care mă întreabă dacă e frig în România. Oricum, față de Australia, sau Columbia, de unde vine el, e frig.

Vorbește o engleză cu accent spaniol foarte pronunțat, îl întrebăm de când e aici – „thărti sevăn iers„, de 37 de ani. Uoau. Din nou fenomenul lingvistic imigrant – odată adult, nu-ți mai schimbi accentul; pun pariu că ai lui copii vorbesc australiană fără cusur.

„Să aveți o zi frumoasă și un sejur plăcut!” ne urează cu o sinceritate care n-are cum să nu te binedispună. Un gest atât de mic poate face o diferență atât de mare.

Ne urcăm în tren la stația Sutherland, mergem 18 stații, până la Town Hall, unde schimbăm pentru încă o stație, Milsons Point – exact dincolo de pod, pe care-l vom traversa înapoi, pe jos.

Nu mă așteptam să fie atât de impresionant podul. O minune a ingineriei, inaugurat în 1932 – cu puțin timp înainte de descoperirea unui nou tip de oțel, mai ierftin și bun – ghinion.

Povestea o aflăm dinăuntrul unuia din piloni, unde King Kong a simțit posibilitatea, adeverită, a unui urcuș.

Priveliștea e neobișnuită, orașul e învăluit într-o ceață destul de deasă – fum de la focul din pădure! Atât de de puternic, departe de a se fi stins, că a ajuns până în oraș.

Chiar și așa, clădirea operei și portul se văd foarte frumos, cu bacurile galben-verzi în toate direcțiile, cu strada lată + cale ferată + trotuar care trece pe sub noi. Se văd și nebunii care traversează podul pe sus – securizați bine, îmbrăcați în salopete, însoțiți de ghid – iată însă un „tipping point” unde vertijul are câștig de cauză în fața sindromului King Kong – nu mă duc.

Cu încă un fapt interesant în desagă – podul se dilată-contractă cu până la 180mm în funcție de temperatura de afară – coborâm și ne îndreptăm spre cea mai veche zonă din oraș.

NMS_0001.JPG

DSC_6914.JPG

NMS_0006.JPG

NMS_6917.JPG

NMS_0008.JPG

DSC_0009.JPG

DSC_6918.JPG

NMS_6919.JPG

NMS_0010.JPG

NMS_0011.JPG

DSC_6921.JPG

NMS_0012.JPG

NMS_0013.JPG

DSC_0014.JPG

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s