Mi-am ocupat ceva timp în ultima vreme cu întrebări fotografice, prilejuite de apariția și testarea lui D600, ca și decizia zoom-ului de vacanță. Am tot testat la aparate, între care și compacta Canon S100, împrumutat de la M. până la iarnă. Și zic așa – pentru deliciul filonului estetic n-ai nevoie de cine știe ce…
Pentru vacanță cică e bine să ai posibilitatea unui zoom mai cumsecade. Nu i-am dus lipsa până acum, dar mi-am adus aminte cum e fotografiind cei vulturi cu D600le și 28-300mm. Inițial plănuiam ca pentru zoom să las doar sony-ul cel mic, dar apoi m-am autoconvins că ar fi bun și un obiectiv pentru DSLR.…
Concluzii după week-end-ul petrecut cu Nikon D600 și obiectivul de 28-300mm: Pozitive: dă senzația de ”fotograf”, mai ales datorită vizorului generos, o plăcere, te simți mai ”una cu scena” decât la aparatele DX. performanțele la lumină scăzută / ISO mare depășesc cu mult cele ale DXului meu, dă o mult mai mare libertate de folosire…
Am parcat motoricu’ la locul obișnuit, lângă fântână, m-am jucat un pic vizual cu apa, apoi am luat-o către lac, o poză- două de încălzire, asemeni înspre partea râului – tensiunea e în creștere. Îmi așez trepiedul frumos în mijlocul podului, după ce eliberează o ceată de turiști indieni locul ideal pentru pozat, și mă…
Pe drumul de întoarcere m-am abătut brusc spre Horgen, să trec lacul cu feribotul. Mult mai interesant decât să mă întorc pe același drum. Și a meritat – atât priveliștea de pe lac, cât mai ales copacul spectaculos de pe malul celălalt. [pe2-gallery] [/pe2-gallery]
Acolo sus pe Hirzel se învârteau o mulțime de șoimi. Sau ulii. Sau vulturi. Nu știu exact ce erau, dar mulți, și maiestuoși. Numai bine de testat performanțele zoom-ului de 28-300mm. Am așteptat ceva până să se apropie, îndeletnicindu-mă cu poze peisagistice și portrete de vaci, dar deodată, parcă de nicăieri – a(u) apărut chiar…
A doua zi duminică a venit și ziua testului peisagistic pentru D600. Am luat tot harnașamentul, plus D50ul, plus trepiedul, călare pe motoric, și am ales dealul Hirzel, sperând să prind o zi cât de cât clară, adică să se vadă munții, și cu ceva soare dacă se poate săr’na. S-a putut. [pe2-gallery] [/pe2-gallery]
În drum spre casă de la L&C am trecut pe lângă lac. Noroc, căci astfel am văzut luminile licărind și-am oprit instinctiv la o ședință – că cine știe mâine cum e vremea, și aparatul se cere testat și noaptea. Bine am făcut. [pe2-gallery] > [/pe2-gallery]
Și-a venit seaara. Acoperă-mi inima cu ceva. Cu o lebădă-două. Sau mai bine cu ora albastră. De data asta în context urban neturistic, și-o joacă de-a farurile mașinilor. [pe2-gallery] [/pe2-gallery]
După aventura de la marginea pădurii soldată cu un relativ eșec m-am întâlnit cu C&L&T&M lalac, pentru niște portrete și niște dat în bărci, fotografic vorbind, care bărci se scăldau într-o caldă lumină a înserării. [pe2-gallery] [/pe2-gallery]
De-a lungul week-end-ului am testat Nikon D600 cu obiectivul de 28-300mm și la portrete – de oameni, animale [pe2-gallery] [/pe2-gallery] și țâșnitori. [pe2-gallery] [/pe2-gallery]
Să testez aparatul în natură, am vrut, la peisagii. L. mi-a sugerat turnul de observație Altberg, perfect – călare și la drum. Google Maps arată drumul… greșit. Mă opresc de vreo 10 ori, exasperant, nicicum nu găsesc drumul. Lil’ Jane îmi sugerează s-o iau pe niște drumuri unde semnele sugerează interzis… evit o dată, evit…
Teoretic, ar avea tot ce-mi doresc (cu o excepție – GPS încorporat, nu înțeleg cum o cameră de buzunar poate avea și ditai hardughia n-are, frustrant), așa că am fost foarte curios să văd cum stă treaba în practică. O scurtă vizită la magazin m-a lăsat oarecum dezamăgit – nu stă la fel de bine…
În ultima vreme am prins câteva răsărituri de soare din avion. N-am avut însă aparatul mare la-ndemână (dezavantajul aparatelor mari), iar micuțu’ își atinge rapid limitele. Rămâne sugestia la ce ar fi scos un senzor mai mare din luminile orașului de dedesupt și lumina încălzitorului de Pământ de deasupra.
S. are casa cea nouă pe-o gură de rai nemțesc, pe la mijlocul Germaniei așa, unde e via mai verde, încărcată, și moara de vânt mai vitează. Pornirăm noi la o plimbare și trecurăm pe lângă astă ciudată mașinărie. BUM! e un tun cu aer comprimat, să sperie păsările. Nu m-am prins dacă pușcă la…
La ziua lui S. s-a lăsat cu grătare fierbinți în grădina proaspăt aranjată. Seara a picat bine, cu râsete și taifas sub o umbrelă de căldură. La propriu, și la figurat.
S. a ”comandat” trandafiri de ziua ei, că sunt singurele flori de la a căror polen nu face alergie. Camera mică atât poate la ceas de apus, am pozat totuși sperând să-mi rămână imaginea ”originală” pe retină. Mda, asta a rămas. La aeroportul din München însă am prins un apus de pomină. Tot cu aparatul…
De sus se vede orașul și lacul până hăt departe. Panoramic, arată așa din bucăți în fotoșop, făcute cu aparatul mare, și așa din aparatul mic cu funcția panoramică.
de seară.
Knabenschiessen, care poate fi tradus ”tirul băieților” sau ”împușcatul de băieți” e unul dintre cele mai vechi festivaluri din Elveția. Constă într-o tragere cu pușca rezervată copiilor de 13-17 ani precedată, urmată și înconjurată de un mare bâlci. Tirul a fost rezervat din secolul 17, oficial din 1889 până în 1991 băieților care merg la…
explorish.ro 