Teoretic, ar avea tot ce-mi doresc (cu o excepție – GPS încorporat, nu înțeleg cum o cameră de buzunar poate avea și ditai hardughia n-are, frustrant), așa că am fost foarte curios să văd cum stă treaba în practică. O scurtă vizită la magazin m-a lăsat oarecum dezamăgit – nu stă la fel de bine în mână ca D50ul! Are rotița aia enervantă plasată astfel încât stau practic mereu cu degetul mare pe ea, și mă deranjează – exact ca la D7000.

Ce e de făcut? 5 minute în magazin nu sunt edificatoare – dar un week-end petrecut împreună?

Cu 80 de euro am închiriat-o deci împreună cu obiectivul de 28-300mm. Aș fi vrut să văd kit-ul de 24-85 la treabă, dar nu-l aveau la închiriat.

Nici n-am ieșit bine din clădire că am și făcut primele poze, chiar din ușă (ploua): prima la extrema largă, să vedem distorsiunea (care… este),

a doua la zoom maxim, să vedem cum se comportă.

Setările – pe P, adică unde își ia camera setările automat, i-am pus capac la ISO maxim 3200, gata. Pozele sunt în majoritate cum au ieșit din aparat, cu excepția frunzelor și a jetului de apă, modificate în picasa (program sau online).

Impresii – una că se găsesc lucruri de fotografiat și într-o zi ploioasă – aici cred că e favorizat mediul urban.
A doua că, din păcate, rămâne valabil că pozele se văd mult mai bine pe ecranul aparatului decât pe calculator. Am ajuns acasă entuziasmat de ce poze poate scoate, ca să mă domolesc privindu-le pe ecran. Poate altul ar fi fost rezultatul dacă aș fi fotografiat RAW, și desigur dacă aș fi avut cu ce să le prelucrez – Photoșopul nu putea deschide, la data acțiunii, formatul specific D600.
A treia și ultima pentru prima zi – mai deranjantă chiar decât rotița de la degetul mare e greutatea combinației aparat-obiectiv. 2 kilograme, m-a durut mâna deja după câteva minute. Îngrijorător e că exact asta ar fi combinația ideală pentru călătorii, ca să nu mai cari și alte obiective.

Dormim și mai vedem mâine.

[pe2-gallery]

[/pe2-gallery]