S. are casa cea nouă pe-o gură de rai nemțesc, pe la mijlocul Germaniei așa, unde e via mai verde,
încărcată,
și moara de vânt
mai vitează.
Pornirăm noi la o plimbare
și trecurăm pe lângă astă ciudată mașinărie.
BUM!
e un tun cu aer comprimat, să sperie păsările. Nu m-am prins dacă pușcă la intervale periodice sau are senzori de mișcare, cert e că pușcă tare.
Caii însă nu par deranjați,
ignorând filosofic peisajul, între două guri zdravene de iarbă.
Am înțeles (sau am vrut să înțelegem) că din vie e voie să culegi cât poți duce în mână, fără pungi și alte ustensile de cărat. Ceea ce am și făcut – duuulci și buni.
Către seară am plecat cu D&J, carele mi-a sugerat ca subiect fotografic acest pod deosebit de geometric pe care-l remarcaserăm și la dus.
Pe măsură ce ne apropiam de Stuttgart, cineva
picta
pe cer.