Cum o văd, privirile ni se întâlnesc. Mă pierd fără scăpare în ochii ei mari și căprui… Pentru câteva secunde mă privește și ea, iar apoi, cu cea mai elegantă unduire din șolduri, femela crocodil se întoarce tăcută, scufundându-se în apă și în amintirile mele despre Răul Daintree.

Cică vine o delegație de ruși la muzeul Antipa. Vizitează ei ce vizitează, ajung și în sala cu reptile conservate în borcane cu formol. Ghidul explică ce explică, la sfârșit întreabă asistența: „Mai aveți întrebări?” La care un membru al delegației, punând discret la loc un borcan de-acum gol: „Krakadil iesti?” Acest banc stupid dar…

Ca și la Auckland, a trebuit să iau niște hotărâri rapide de cum am ajuns (ceea ce nu-mi stă neapărat în fire, dar am învățat cu timpul). Neavând mult timp a trebuit să aloc zile și excursii. Prognoza vremii a ajutat la aranjarea pe zile, a mai rămas alegerea dintre câteva oferte spre aceeași destinație…