12 octombrie 2009

Plecaţi la 5 dimineaţa, pe întuneric şi 7-8 grade, am ajuns la Barcelona pe lumină şi la vreo 20 de grade, cu soare. De la aeroport, cel mai simplu de ajuns în centru a fost cu autobuzul albastru, care ne-a lăsat la Universitate, de unde Hostal Central nu era departe. Avantajul principal al locului e că e foarte bine plasat, la 5 minute pe jos de Plaça Catalunya, punct nodal de unde se poate explora oraşul.

Acolo am şi coborât la biroul turistic (e la subsol), de unde am luat bilete pentru autobuzul turistic decapotat. Am luat pentru 2 zile, diferenţa a fost de la 21 la 26 de Euro, parcă. Sunt 2 firme, cu oferte asemănătoare. Prima zi (de fapt, dupămasă) am petrecut-o în cele 2 linii de autobuz, albastră şi roşie, cu care am bătut tot oraşul. Atenţie, linia verde pe lângă plajă nu merge toamnaiarna, era să luăm ţeapă, am coborât să schimbăm autobuzul, noroc că am întrebat la timp şi am urcat la loc.

Mi-am propus să mă abţin şi să nu mai fac poze aiurea în concediul ăsta. Da de unde. Am reuşit însă ca pe parcursul turului turistic să NU fac poze multe şi mişcate din autobuz, şi să savurez experienţa. Nu m-am putut abţine complet, dar pentru turnul de telecomunicaţii de pe Montjuic a meritat, că ştiam că nu mai ajung aici. Remember Barcelona ’92? Se dau 10 puncte cui ştie cum se numea mascota.

După turele cu autobuzul am luat-o pe jos pe celebra Rambla,

Şi ne-am zgâit la balcoane.
Nu vă gândiţi la prostii.

Sau, mă rog.

Casele arată foarte frumos, colorate şi cochete, chiar mă gândeam dacă au fost aşa mereu – ştiam că cu ocazia Olimpiadei au făcut mare renovare mare, şi mă întrebam unde. Ei, iată unde – balcoanele nerenovate nu arată nici pe departe atât de interesant. Ori dacă tot oraşul arăta aşa,

da, a fost nevoie de renovare mare.

Mai o stradă, mai o curte, mai un palmier (ideea pozei ©M.)

am ajuns pe înserat în port,

la statuia lui Coulomb.

Columb.

De podul ăsta din port îmi aduceam aminte de data trecută,

şi de pe el se vedeau iahţii în amurg,

la care până ne-am uitat şi pozat (de vreo câteva zeci de ori, a propos de nefăcut poze aiurea)

s-a lăsat apusul peste port, după cum ne arată şi Columb (cică în direcţie inversă faţă de unde e America).

Aşa că am trecut podul de aramă (sau, mai degrabă, aluminiu, oţel sau ceva)

de pe care am văzut oamenii care se uită în sus la stâlpi

şi de departe am văzut roşind.

Odată ajunşi dincolo, ne-am …întors

pe acelaşi drum.

Pe Ramblă am şest la un restaurant care s-a dovedit chinezesc, dar care avea sangria, pe care o-am băut.

(în pahar nu e cerveză, e sangrie).

Buenas noches. Sau, mai precis, că sntem în Catalunya, bona nit.

http://embed.trilulilu.ro/audio/rao633/2cf02f4d976c61.swf