”Avem două meciuri week-end-ul ăsta”.
”Când?”
”Sâmbătă și duminică, de la 11.”
”Hmmm… sâmbătă nu mă scol, dar dacă nu plouă o să încerc să vin duminică.”
”E meci de cupă, cu o echipă de divizia A, o să fie greu, dar interesant.”

J. joacă la o echipă de divizia a doua de hockey pe iarbă, și-am zis de mult că mă duc o dată să-l văd. Ocazie mai bună greu de găsit, așa că m-am trezit cu chiu cu vai duminică și m-am dus. Terenul mustește un pic de apă de la ploile din ajun, dar covorul e practicabil.

Meciul a fost foarte disputat,

când am ajuns eu conduceau ”ai noștri” cu 2-1, dar au egalat cei din Lausanne destul de repede (și ăstora le port ghinion?!), iar după pauză au preluat conducerea. Of, of. Meciul – foarte dinamic, cu faze de atac la ambele porți. Se vede diferența de valoare în favoarea celor din prima ligă, dar ai noștri compensează prin ”spirit de luptă”, ambiție, fugă. Ca la carte!

În cele din urmă efortul le e răsplătit – egalează cu 5 minute înainte de final!

Prelungirile nu aduc nici o modificare pe tabelă, astfel ajungându-se la penalty-uri. Din păcate, J, chinuit de o accidentare, ratează chiar prima lovitură, iar următorul coechipier îl imită. Portarul ”nostru” reușește să apere o singură lovitură, celălalt 3 – Lausanne merge mai departe.

Păcat, dar totuși ”ai noștri ies cu fruntea sus, nu s-au făcut de râs.”

În sportul adevărat, cel cu multă pasiune și puțini bani, astfel de fraze, intrate în ridicol clișeu în fotbal, nu par deplasate.

Iată și imaginile, majoritatea cu obiectivul de 50mm 1.4D:

[pe2-gallery]

[/pe2-gallery]