fanilor de rollercoastere le va placea calatoria cu trenul zurich-lausanne.. bai, merge cu o viteza, si nu numai atat, dar se inclina la curbe ceva de speriat. N-am mai vazut asa ceva.. si snt curbe, tata, pe traseul ala.. si unele sunt chiar pe malul lacului, zici ca acush faci baie, altele spre gradinile omului, de-i vezi castravetii neinmuguriti (ca e iarna! :P). sa mi se faca rau, nu alta..
dar a propos de iarna, elvetia e verde si iarna. Nus’ cum naiba, ca daca te uiti mai atent, au si ei iarba uscata deci galbena, da’ nu stiu, per ansamblu pare… verde. Verzi snt si terenuri multe de fotbal, frumos insiruite, cu porti… intregi, vopsite si intretinute.. nu stiu de ce, imi aduce mult aminte de romania, dar o romanie intr-un univers paralel.. si noi avem astea cu trenul prin gradina omului, terenuri de fotbal, doar ca… portile (si gazonul, a se citi noroiul) arata altfel. Eh, are si asta sharmul aferent.. caci din gazonuri cu noroi cresc hagii..
ce au ei si noi nu snt lacuri. Si mai ales orase pe lacuri. Acum mi-a picat fisa. Noi n-avem orase pe lacuri. Toate snt pe rauri :). Nu pe lacuri. Una e chestie de relief, alta e ca la noi nici unde sunt lacuri n-au crescut orase.. n-o fi fost terenu’ prielnic, or somthn..
vremea foarte schimbatoare la astia. Inainte sa plec a trantit o furtuna, de am mai stat o juma de ora in casa.. pe drum, reprize de ploaie – soare – ploaiecusoare. Si am ajuns in micul oras de langa lausanne.. foarte cochet, pe malul lacului, colorat, …pustiu, tot tacamul care era oarecum de asteptat.
La ce nu m-am asteptat s-a intamplat pe intuneric. Ma intorceam la hotel dupa cina, cand vad o statuie pe faleza. Trecusem de ea, dar am zis, nu stiu din ce inspiratie, haaai sa ma intorc sa vad cine-i, ca precis nu mai apuc.. era un bust de fapt, un cap pletos, din spate am dat cu ghicitu’ Chopin, ma gandeam ca o fi adastat si el pe-aici, ca multe alte personalitati. Ma apropii – intuneric. Ma apropii pana la vreo 20cm de postament, luminez cu aparatul de fotografiat.. stupoare. Mihail Eminescu!! Nu mi-a venit sa cred. „The last Romantic”. Pfuaaai.. statuia lui Eminescu, asa nitamnisam, pleosc intr-un coltz uitat de Europa! Facut de o romanca, din donatiile „prietenilor elvetieni ai romaniei”… cool! :D.
dupa ce am facut o gramada de poze (aici), inveselit, m-am intors la vatra.
Somnoroase pasarele pe la cuiuri se aduna,
Noapte buna.
explorish.ro 
Dragutza, ce poze cool, si ce comentarii misto !!! Mi-au placut la nebunie, si ti-am mai zis, sa-ti scrii memoriile intr-o buna zi, ca parca erai linga mine si vorbeai >…
Ce faci in oraselul acela, de linga Lausanne? Si ia zi, cum e viata in Elevetia – nu de alta, da’ oi fi stat si tu vreo saptamina in total, nu? :-))
Te pup
R
ApreciazăApreciază
Ce Dumnezeu cauti tu in Elvetia! Cauti statui cu Eminescu la lumanarea apartului de fotografiat japonez! Vino acasa, sa vezi ce de-a statui gasesti la lumina zilei. Vorbeste romanca din Serbia:)) m-a amuzat experienta ta si inteleg. Dar pe malurile Dunarii si a Savei nu sunt statui cu ultimii romantici, poate doar vreo bomba uitata:)
ApreciazăApreciază
Da – ii zice Cisalpino la trenul ala (e italiano-elvetian) si are particularitatea asta, ca se inclina la curbe … Deh.
Buna observatia cu orasele pe lacuri …:)
Sa vezi cand o veni primavara … jos langa lac palmieri, flori inflorite, la mijloc iarba verde, sus zapada cat casa. Superb.
ApreciazăApreciază