Rolf Dobelli a fost invitat la o ”cină intelectuală” în München, unde a fost prezentat drept filosof și ”expert în David Hume”. El fiind economist și antreprenor, și-a dat seama că a fost confundat, dar n-a zis nimic. Întâmplarea a făcut să se așeze chiar lângă Nassim Nicholas Taleb. Acel Nassim Taleb, cel cu Lebăda Neagră – în 2004 încă un ilustru necunoscut.

Astfel discuția a alunecat rapid spre Wall Street, unde dl. Dobelli a putut ține hangul. Și-uite-așa a devenit el interesat de literatura despre ”heuristics and biases”. (mă ajută cineva la traducerea termenilor heuristics și biases? Google traduce heuristics cu… ”euristică”, ceea ce nu știu ce înseamnă, iar bias cu ”părtinire”, ”prejudecată”. Din câte înțeleg heuristics sunt un fel de scurtături în gândire, ipoteze pe care mergem instinctiv bazate pe un număr redus de informații, iar biases sunt subiectivisme, influențe în gândire din diferite cauze.

Pe mine domeniul m-a ”prins” la școală, la cursul de analiza deciziilor, și chiar mi-am propus să aprofundez, poate chiar să scriu o carte cu aplicații practice. S-a ales fumul de aprofundare, iar cartea tocmai am găsit-o în raft, scrisă de acest domn. Ce ironie, și eu am venit în contact cu tema tot prin 2004… Iată că unii s-au ținut de treabă, spre deosebire de alții.

Cartea e de fapt o colecție de articole publicate în ziar de către dl D. de-a lungul timpului, ceea ce o face foarte comod de citit în tren – apuci la fix să termini câteva per călătorie. Fiecare articol tratează un astfel de ”euristic” sau prejudecată, greșeli în gândire de care de multe ori nu ne dăm seama, dar pe care ar fi mai bine să le evităm pe cât posibil – chiar dacă e imposibil să le evităm pe toate.

Mi-am promis că la sfârșit îmi fac o listă cu aceste greșeli de gândire, măcar să arunc un ochi pe ea din când în când. Iată-le pe primele, de par egzamplu, traduse după ureche:

Efectul supraviețuitorului
Tindem să supraapreciem sistematic șansele de succes ale unei întreprinderi, deoarece avem multe exemple pozitive evidențiate în jur (vedete de orice fel, antreprenori, oameni care au ”reușit”). Problema e că sunt mult mai mulți cei care au încercat, dar n-au reușit – pe aceștia nu-i vedem.

Iluzia corpului înotătorului
Tindem să credem că înotul îți dă un corp sculptat în V, pentru că așa arată Michael Phelps și ai lui. Nu ne gândim că Phelps e înotător bun tocmai pentru că are un astfel de corp de la natură (lucrat-lucrat, dar cu predispoziție). Eu de exemplu nu aș fi ajuns la așa un aspect, puteam să înot kilometri întregi în fiecare zi. A, că m-aș fi simțit mult mai în formă, asta-i altceva.

Supraîncrederea
Țarina Katerina a Rusiei nu era vreo puritană. Estimați vă rog câți amanți a avut, și anume indicați două valori limită (de exemplu între 20 și 70), căreia să-i atribuiți o probabilitate de 98% că va cuprinde răspunsul corect. Vom reveni.

Spiritul de turmă
Dacă milioane de oameni spun o minciună, asta n-o transformă în adevăr. Și totuși, tindem să urmăm turma. Instinctul e adânc înrădăcinat din timpurile preistorice, când dacă vedeai un coleg de vânătoare fugind mâncând pământul, o luai la goană fără să te mai ipotetizezi asupra motivelor pentru care. Din păcate, așa se nasc bulele imobiliare, modele și alte feluri de conformism fără sens.

Blocajul costului ireversibil
”Am așteptat tramvaiul o oră, acum stau până vine.”
”Am dat atâția bani pe bilet, stau până la sfârșitul spectacolului.”
”Am citit deja juma’ de carte, o termin.”
”Am sacrificat atâtea vieți în acest război, doar n-o să renunțăm tocmai acum.”
De fapt, nu te obligă nimeni să continui ceva ce nu dă rezultate sau e dăunător, doar pentru că ai început. Ai investit, da, dar costul ăla nu-l recuperezi dacă persiști în greșeală. Poți diminua doar costurile viitoare, nu cele ireversibile.

Reciprocitatea
”Te ajut, mă ajuți”. ”Legea lui Ohm – ești om cu mine, sunt om cu tine.” Te invit la un spectacol sau meci exclusiv, apoi peste două săptămâni îți propun o afacere. Îți va fi mai greu să refuzi. Ceea ce nu va fi neapărat în avantajul tău, și n-ar trebui să aibă nici o legătură… Dar și pe-acest instinct îl avem din zorii omenirii.

Eroarea confirmării
Avem tendința să căutăm faptele care ne confirmă propriile ipoteze și să le ignorăm pe cele care ne pun bețe în roate. Mai mult, avem tendința să nici nu mai căutăm argumente contra de îndată ce găsim câteva pro ipoteza noastră. Exemplu: un profesor arată elevilor o foaie cu cifrele 2-4-6, rugându-i să găsească regula aflată la baza șirului, doar ghicind numere la care el să spună ”conform regulii” sau ”neconform regulii”. Majoritatea studenților au încercat cu 8 – corect. 10 – corect. 12 – corect. ”Păi atunci regula e ”numărul precedent plus doi”. Greșit.
Un student mai creativ a încercat cu 4. Greșit. 7? Corect. 24? Corect. Minus patru? Greșit. A mai încercat câteva, apoi a zis – regula e ”numărul următor să fie mai mare decât precedentul”. Corect.

Și așa mai departe – cartea are 52 de capitolașe, unul pe săptămână.