Doamna notar
e o damă micheteau, nu numai cu numele de familie ;). Nu ştiu dacă e „noua generaţie” aşa, sau pur şi simplu acolo – oameni cumsecade, ies chiar un pic din tipare ca să te ajute. De reţinut, exemple pozitive nu strică.
e o damă micheteau, nu numai cu numele de familie ;). Nu ştiu dacă e „noua generaţie” aşa, sau pur şi simplu acolo – oameni cumsecade, ies chiar un pic din tipare ca să te ajute. De reţinut, exemple pozitive nu strică.
Cum se numeşte?
sunt 3: asta şi asta: Că am stat doar 6 ore, n-am văzut decât aeroportul şi oraşul din taxi, în care observ că mi se întoarce stomacul pe dos în ultima vreme. Rămân aşadar cu cele 4 impresii.
8 mai 2010 De aşa mult timp n-am mai mers cu bicicleta, că mi-am adus aminte că am şi cască de protecţie abia după ce am urcat primul deal. Nu m-am mai întors, dar mi-am adus aminte de reclama asta care încurajează purtarea căştii, şi cu un fior rece pe şira spinării am mers mai…
8 mai 2010 Ştafeta originală „SOLA” a fost organizată pentru prima dată de nişte studenţi suedezi în 1967. O cursă atletică între Göteborg şi Karlstad, pe distanţa a 257km, împărţită în 25 de părţi, 10 din care trebuiau alergate de femei. Întrecerea e pe echipe. De ce i-a zis „Sola”? Sola înseamnă soare, iar Karlstad…
De când eram mic îmi plăcea cum sună numele Bellinzona, şi am fost curios să văd cum e. Dat fiind că era în drum, mi s-a părut normal să opresc. Auzisem că obiectivul principal din oraş sunt cele 3 castele, şi am constatat bucuros că Jane m-a dus fix în parcarea de sub cel mai…
Esta bien. Bien situat chiar în vârful dintelui stâng al furculiţei lacului cu acelaşi nume. Dar până să ajung acolo, trezirea matinală a survenit înainte de 7 – A. & A. şi C. & J. aveau avioane devreme, şi am zis că plec cu ei la 7 jumate. Doar că… abia dedimineaţă ne-am adus aminte…
Dacă lacul Como e ca o furculiţă cu 2 dinţi, Bellagio e exact la baza (sau vârful) adânciturii dintre dinţi. Poziţie de care nu ne-am putut bucura cine ştie ce, datorită vremii cenuşii, cu cer preponderent noros şi averse de ploaie. Cu toate astea, vremea şi chiar locul au fost mai puţin importante decât compania…
sâmbătă, 1 mai 2010 „Şi-acum ia-l pe Feri”, zise Jane. „Feri? Care Feri?” (m-am prins imediat, dar încă nu vreau să cred) „Feri Botu”. „Jane.” „Da.” „E trecut de miezul nopţii”. „…..aşa, şi?” „Feri Botu nu circulă la ora asta.” „A… n-am ştiut.” „Jane…” „Aveam de unde să ştiu?” „Nu.” „Mi-ai spus?” „Nu.” „Te-ai şi…
Cu navomodelele şi motocrosele întâlnite pe drum, ţinta iniţială a excursiei a ajuns să fie cel mai puţin spectaculos eveniment al zilei. Castelul Hallwyl e un „castel de apă”, dar nu e situat pe lacul cu acelaşi nume, cum mă aşteptam, apa fiind doar cea din şanţ, destul de murdară pe la colţuri, ceea ce…
Până la urmă am găsit şi locul cu Motocross, tot în Wohlen, dar pe partea cealaltă a dealului. Am lăsat caii de oţel în parcare lângă o căpiţă de unde se vedea un câmp transformat în parcare de maşini (nişte ţărani), şi am luat dealul la urcuş. Cu îngrijorare am observat că venea multă lume…
Timp frumos, decizie spontană: scot Black Mamba, ura şi la lacul Hallwyl. Auzisem că nu e prea departe, şi că e dotat cu castel. Pe drum (pe la a doua intersecţie) mă gândesc să le zic şi lui C&L, poate vor şi ei. L. zice – hai pe la noi, că vin şi eu. Zis…
De fiecare dată când fac drumul ăsta mă gândesc „o dată tre’ să opresc la Rottweil”. „Cel mai vechi oraş din Baden-Württemberg”, zice pe plachetă. Şi să văd de unde se trag Rottweilerii. De data asta a fost zis – şi făcut. Din parcare am urcat spre biserica ce se vedea în spate, în care…
Aceasta poate părea harta unui sat, dar nu e. E un mol. Outlet mall. Şi pune obscura localitate Metzingen pe hartă, undeva în Germania după colţ. Am vrut să zic că a fost un sat, dar am zis să nu vorbesc în necunoştinţă de cauză şi am dat un sărci – Metzingen e un orăşel…
Clubul Kaufleuten nu e numai un loc cu ştaif unde merg copii de 16 ani ca să danseze haus şi să consume substanţe interzise, ci are şi o cochetă sală de concerte în care se organizează diverse serate, cu diverse grade de sofisticare. Aşa am văzut într-un ziar anunţul „soirée classique” cu Mihaela Ursuleasa. Şi-am…
Primisem de la N. sugestia de a da o tură prin orăşelele din Alsacia, mici bijuterii mai puţin frecventate turistic. Aşa că pentru ultimul stop pe traseu am ales Colmar. Aţi auzit vreodată de Colmar? Eu nu., până n-am trecut prin zonă, şi nu l-am băgat în seamă până nu mi-a zis N. Mare lucru…
Două doamne. În vârstă, cu părul alb, una cu ochelari. Ne-am aşezat lângă ele la terasa Rohan din centrul Strasbourgului, şi vrând-nevrând le-am ascultat frânturi de conversaţie. Abia după o vreme am conştientizat ce mi se părea ciudat: una vorbea franţuzeşte, cealaltă într-un dialect nemţesc asemănător cu ce se vorbeşte în elveţia. Nemţoaica mai băga…
Jane ne-a dus într-o parcare din centru, nu departe de catedrală. Din nou gotică, din nou bogăţie de detalii. Biserici gotice şi case cu grinzi la vedere – Alsacia. Înăuntru, aceleaşi ogive, dar, a propos de ce întrebam la Metz, o parte din arcade sunt zugrăvite, iar orga pictată. Oare cum or fi arătat acum…
Până am ajuns la Metz s-a făcut soare, de am putut admira alt edificiu gotic în detaliu. Mă întreb, privind la pereţii ăştia gri cu care ne-am obişnuit în clădirile medievale, dacă au fost gri şi la vremea construirii lor, sau erau tencuite şi pictate peste tot, ca în bisericile ortodoxe, sau ca în mânăstiri…
Ne-am trezit la 6 – aveam drum lung. Înainte de 7 am ieşit din hostel, care în renovare arată aşa, şi am luat-o pe strada altfel destul de neprietenoasă în sus spre garajul şi mai dubios, unde din fericire am găsit maşina în bună stare. Am plecat la 7 fix, şi am ieşit binişor din…