8 mai 2010

De aşa mult timp n-am mai mers cu bicicleta, că mi-am adus aminte că am şi cască de protecţie abia după ce am urcat primul deal. Nu m-am mai întors, dar mi-am adus aminte de reclama asta care încurajează purtarea căştii, şi cu un fior rece pe şira spinării am mers mai cu grijă:

Prima parte a excursiei a stat sub semnul galbenului. Sus pe deal am dat peste un câmp de rapiţă,

care miroase urât, cât e el de frumos.

Ajuns la lac, mi-am încercat filtrul macro într-o veselie pe un picior al cocoşului

şi nişte păpădii mai mult

sau mai puţin despletite,

gândindu-mă cum frumuseţea se găseşte în cele mai mici şi aparent banale detalii.

Filtru de macro să ai.

După acest păpădiu ţanţoş şi strâmb

privirea mi s-a ridicat şi în depărtare am văzut doi motociclişti mândri nevoie mare de bolidul lor alb, pe care-l pozau din toate poziţiile.

Uitându-mă la ei am devenit conştient că toată priveliştea

mergea de o panoramă.

După care am purces pe cărare în jurul lacului, care e centrul unei mici rezervaţii naturale aflate chiar la margine de oraş, de se văd blocurile.

Pe drum am mai oprit pentru poze ocazionale, ca asta,

sau mai ales astea

de pe partea cealaltă a lacului, cu domnul care şedea pe bancă admirând apusul.

Am ajuns şi eu la lac,

unde pe o parte era un grup de tineri la un picnic zgomotos, cu muzică şi bere,

iar pe partea cealaltă

se pregătea să apună soarele.

După o privire de ansamblu

am apus şi eu spre casă.