Dar Stora Gatan nu e singurul lucru de văzut în Sigtuna. Fiind cel mai vechi oraș din țară are dintre cele mai vechi clădiri, câteva biserici de pe la 1100-1200. În frunte cu Sf. Olof (ce nostim sună),

o ruină impunătoare

care pe vremuri (adică acum fix 1000 de ani) arăta altfel.

E situată chiar lângă biserica Sf. Maria,

mai ”nouă”, din sec. 13,

cea mai veche încă în funcțiune din Suedia.

În parcul care le conține (cimitir, de fapt) se află și prima rună (de fapt, piatră cu rune).

Deci asta învăța Hermione Granger la Hogwarts.

Nu-i de mirare că Harry și Ron nu au optat pentru cursul respectiv.

Mie însă cred că mi-ar fi plăcut, cu excepția examenului, unde aș fi fost mai încurcat ca un nod.

Pietrele cu rune erau de obicei memoriale/funerare, dar nu numai. Moda a început în secolul 4 și a ținut până în secolul 12, cu vârful în anii 900-1100, zice wikipedia. Tot ea zice că erau viu colorate – între timp culorile s-au dus. Sigtuna are mai multe (nu e de mirare, cele mai multe din Suedia în aceeași localitate). Sunt înșirate pe o stradă oarecum paralelă cu Stora Gatan, pe care o-am parcurs. Mi-a plăcut de exemplu cum runa asta stă lejer la poalele cășii galbene,

iar cea mai bine e păstrată

e probabil aceasta.

Cu aceasta, gata cu runele, ne întoarcem la centrul medieval (bănuiesc că asta înseamnă)

pentru ceva hrană, că se lungesc umbrele.

Unde să merg, unde să merg… uite aici, la cafeneaua lu’ Tanti Brun,

unde din păcate au doar sandvișuri,

dar e un loc fain, cea mai veche casă din oraș (am aflat asta după ce am intrat), de pe la o mie șase sute. E mică, de lemn, cade pe tine parcă, dar merită băut un ceai înăuntru.