Vedere matinală din fereastra hostelului.

Cum ieșim în Oxford street ne atrage atenția o mulțime pe partea cealaltă, ce s-o da?

Mirese!

Mirese până-i hăul, de toate voalurile,

privirile

și confesiunile.

Ghici despre ce era vorba?

Nu știu, că n-am întrebat. Am mers mai departe la metrou,

ieșind la Holborn, unde am luat-o pe lângă biblioteca regelui

spre biserică, unde am ajuns pe la 12 trecute fix.

Plin de lume!

Românii au venit la slujbă.
Aflasem de biserica românească tocmai de la V.. Se numește St. Dunstan in the West, pe Fleet Street. Zonă centrală, cochetă,

pe strada

care duce spre catedrala St. Paul.

A doua biserică din lume ca mărime (după Sf. Petru) e și normal să se cheme Sf. Pavel.

Înăuntru nu e voie să se facă poze, așa că, iaca poznă, nici n-am făcut. S-au dus vremurile când mă mândream cum am înșelat vigilența autorităților… vârsta, probabil. Recomand însă vizita.
Afară e statuia reginei Ana,

care spune povestea că avea o prietenie strânsă cu Johnny, Johnny Walker, sau ce branduri de licori erau pe vremea ei, iar ironia sorții face ca statuia ei să fie cu spatele la biserică și fața la o crâșmă care era la colț.