Jaclyn ne duce mai departe cu mână sigură printre aisbergi

care de care mai creativi,

până ajungem la epavă.

Cum avea să spună Rick, istoricul, e oarecum ironic ca primul ”punct de interes” văzut pe continentul nelocuit să fie un vestigiu de natură umană. Baleniera norvegiană Guvernoren a luat foc în timp ce se afla în zonă, în 1915. Echipajul a adus-o la țărm și a abandonat-o. Miraculos au scăpat toți, iar nava a rămas aici până azi, adăpostind cuiburi de păsări.

Când ajungem lângă ea ne dăm seama mai bine cât de limpede e apa – vedem corpul navei mult în jos.

Dincolo de navă, ce să vezi? ”Ce faci, FOCA?” ”Nnaaa, bine, Mo, uite… stau cu coada-n sus.”

Nu e singurul grup aflat la plajă, mai încolo găsim o altă gașcă de limbrici tolăniți confortabil.

Le admirăm plana lucioasă, de la soare te poți uita, dar la dânsa ba. Focile, am învățat de la Sarah, naturalista de pe vapor, sunt o specie distinctă de leii de mare – ceea ce noi acasă numim la grămadă tot ”foci”, alea care bat din palme la delfinariu și circ. Nu. Aceia sunt lei de mare, care se sprijină pe labele din față când merg. Focile (seals în engleză) sunt acestea,

care se mișcă anevoie, în stil râmă, doar din corp. Bine, asta când nu dansează:

Le lăsăm și mergem mai departe, în grupuri,

printre ghețari plutitori,

unii decorați cu mici păsări – aceasta mică pentru mine e cea mai cool dintre ele, alături de marele albatros călător, pe care l-am pierdut.

Arctic tern, rândunica de mare arctică, pasărea cu cel mai nebunesc traseu migrator: de la cercul polar nordic la cel sudic! Fenomenal. Detalii aici.
(În paranteză fie spus, curbând entuziasmul, nu sunt sigur că exemplarul din imagine e din specia arctică sau sora ei antarctică, pentru că există și Antarctic tern, care are penajul exact la fel doar că e un pic mai mare. Da’ orișicât.)

După un colț de stâncă vedem alt fel de păsări – ce se este oare?

Prima colonie de pinguiiini! Sunt din neamul gentoo, cu cioc roșu și căciulă albă.

Jaclyn ne explică promt ce e cu acele pete pe zăpadă – e guano de pinguin, pinguinaț cum are veni, care emană un miros caracteristic puternic. Culoarea e roz, ceea ce e bine – înseamnă că se hrănesc cu kril, cum e și normal.

Cele două ore de excursie trec repede, ne întoarcem curând la vapor, în plină viteză,

repede sus pe urdiniș,

la dezinfectat, spălat și mâncat, pentru că mai avem de mers azi

pe sub cerul pictat.