Prima dată am ochit casele colorate din autobuz, pentru o secundă, în drum spre stadion.

Aveam să le revăd după vizita la Bombonera, ultima oprire programată fiind la Caminito, inima cartierului La Boca.

Caminito înseamnă „drumeagul”, şi e într-adevăr o stradă mică, dar cât de vioaie!

Casele strident colorate

au fost restaurate

şi sunt principala atracţie.

Aici locuiau acum o sută de ani imigranţi din Italia, mulţi din Genova, câte 7 şi mai mulţi într-o căsuţă din asta, împărţeau totul – se pare şi femeile, dat fiind că erau foarte puţine.

Casele au fost făcute din tablă de epave, vopsită cu vopsea de vapor.

Diverşi artişti îşi expun azi operele pe Caminito,

sit turistic sută la sută.

La un moment dat, o rază de soare salvatoare puse casa în valoare.

La capătul drumeagului

e unul din ele 3 porturi, azi dezafectat,

şi nişte case

interesante, chiar dacă nu de tablă.

Înapoi,

pe strada paralelă cu Caminito sunt multe terase

dotate cu dansatori de tango

acompaniaţi live.

Intru în curtea

unei case din asta şuchi

şi mă întreb

dacă restaurate sunt aşa dărăpănate,

cum or fi trăit oamenii ăia atunci?

Mă întorc spre autocar prin spate, pe o stradă neumblată de turişti

şi găsesc matelotul

uitându-se după o dansatoare obosită,

pe care o surprinde gândind „uff, grea meseria asta, stai să te coci la soare, cu tocuri în picioare, care te doare.”

Cu acestea, îmi iau

adiós

de la simpaticul cartier,

fără a mai intra în bar.