Pe lângă apa minerală Valser, Vals e cunoscut și pentru băile termale. Inițial aveam de gând să trag o baie, dar parcă n-am dispoziție, mai bine o iau încet înapoi, căci drumul e lung și n-am chef să ajung târziu. O vizită de inspecție însă tot se cuvine, să văd măcar pe dinafară ce-am pierdut.

„Nu puteți vedea de afară”, îmi zice de la hotel. „Dar puteți merge până acolo și da un ocol, cine știe, poate se vede ceva.”

Bineînțeles că se vede. Tot bazinul principal, ceea ce mă interesa. Nu e cine știe ce mare, așa că n-am pierdut mare lucru.

Se vede frumos spre sat,

probabil e plăcut, dar… altădat’.

Cobor înapoi pe cărările neortodoxe pe care am ajuns deasupra bazinului, în stația de autobuz, îmbarcarea și plecarea, în ritm de Vals.