luni, 1 noiembrie 2004, 22:09

Manânc nişte struguri imenşi, cei mai mari pe care i-am văzut vreodată, cât nişte prune de la noi din prun, cu budincă tapioca de juma de kil. Strugurii sunt probabil modificaţi genetic – să nu vă mire dacă vin cu 2 capete acas’, precum Zaphod Beeblebrox.

Trăim nişte zile de intens angajament fizic şi psihic. Fizic pentru că e solicitant să stai 19 ore din 24 în fund pe scaun, iar psihic pentru că în acest timp se presuspune că desfăşori activităţi intelectuale.

Scurt şi la obiect, ultimele evenimente.

Au ăştia o bibliotecă… maare, cu o sala de lectura dotata cu nişte fotolii maari şi moooi… am tras azi o siestă salutară pe unul din acele fotolii.

Sunt rupt de oboseală. De la examene nu mi-am revenit, n-am mai respirat… săptămâna de după examene a fost halucinantă, ne-a lovit competitţia ATKearney, cu stat până noaptea şi făcut prezentări. Plus temele de casă care se complică tot mai tare – de, se apropie finalul de semestru!!

Până la urmă nu ne-am sdrobit chiar dejaba, ne-am calificat în finala pe şcoală la competiţie – adică muncă, salahor, şi săptămâna asta. Da’ e bine, interesant, îmi place mai mult decât temele la finanţe… drdrdr.

Vikendul a fost dedicat Helouinului. Joi a fost petrecerea studentilor, sambata am fost la alta. A fost propriu-zis un carnaval de tip grotesc, cu costume de la Mos Craciun si Elfi pana la bampiri ai poporului, strigoi şi tot felul de alte skrboshenii, trecând prin David Beckham (!), Pamela Anderson şi Kid Rock (!), cavaleri, temniceri, Catwoman, vreo 2 supermeni… apăi, no.

Eu am fost C.S.V. Adică Common Street Vampire – simplu, tricoul cu „Romania – Dracula Country”, să se ştie cine le e tăticu’, blugi, şapcă pusă invers, dinţi pe care n-am ştiut să-i lipesc, vopsit pe faţă şi un picuţ de snge fals prelingndu-se. Lejer – mesajul era că bampirii costumaţi cu capă şi spadă nu mai egzistă, băi, acu’ îs moderni şi ei, se confundă cu oamenii. A, şi am mai avut un liliac de jucărie care stătea cuminte pe umăr şi lucea tăcut în întuneric (luceatăcutrnjeatăcut). Nu i-am speriat cine ştie ce, mai mult s-au minunat ce urât sunt. Tot e ceva. Urâţi erau majoritatea.

Pentru petrecerea de smbătă am vrut să iau şi o pelerină, da’ n-am mai găsit. Au ras ăştia tot din magazine… industrie, nu glumă.

Beutură la Greuceanul, ceva dans, cam asta a fost distracţia. Bine, eu am şi pierdut începutul, căci ne-am rătăcit în drum spre locaţie (cred că e a patra oară cu a 3-a persoană cu care merg cu maşina). Am pierdut vreo oră, cu Evgheni şofer costumat în temnicer şi Alanbek copilot, care a întrebat nişte poliţişti de drumul bun. De menţionat că în tot acest răstimp numitul Alanbek avea o pălărie shuie, un topor în mână şi mult sânge fals în jurul gâtului. Alanbek-Aproape-Făr’-de-Cap cred că reprezenta.

Interesant, una peste alta. Dupe care şi mai interesant a fost înapoiatul la învăţat… duminică noaptea, iar până-n zori… se complică viaţa şi dulceaţa traiului academedical.

Cel mai fain eveniment de săptămâna asta a fost întâlnirea cu Robert (Wieck). Am fost la un workshop la Deloitte in centru şi trebuia să ne vedem dupaia. Numai că năuc de oboseală am uitat telefonul acasă… şi a trebuit să mă-ntorc (o oră), apoi să găsesc taxi (juma de oră), să aştept taxiul (juma’ de oră!), şi să ajung înapoi (juma de oră). Bine că l-am prins înainte să plece la areoport… A venit tare bine după o săptămână infernală, m-am bucurat mult.

Acum însă trebuie să mă grijesc de cititul pentru mâine, la economie, conta (au!) şi oenem. Adică, O&M. Organization & Management. Şi ăsta dă de citit nu glumă.

Noapte bună.