Roland Garros 2014 – filmul
Asa s-au mișcat. Interesantă mi se pare, de aproape, concentrarea din jocul lui Tecău. Ca un arc. Și așa sunt toți. Cumva mai ”real”, dar parcă și mai impresionant decât la televizor.
Asa s-au mișcat. Interesantă mi se pare, de aproape, concentrarea din jocul lui Tecău. Ca un arc. Și așa sunt toți. Cumva mai ”real”, dar parcă și mai impresionant decât la televizor.
Am hotărât că, dacă tot suntem aici, să încercăm o pătrundere pe ușa laterală pentru încă o zi de Roland Garros. Ușa laterală înseamnă bilete din stocul pus la revânzare de către deținători. Ne înființăm punctuali la ora 10 la casele de bilete – „nu aici, mergeți la casa B”. La casa B nici nu…
”Bonjour” (cu zâmbet și ochi mari nevinovați). ”Bonjour”, zice fata de la poarta terenului 2, în uniformă bej și cu eșarfă cărămizie ca zgura. ”Am dori să intrăm la meciul Simonei” ”Biletele vă rog.” ”Poftiți. ……sunt la Philippe Chatrier.” ”Îmi pare rău, nu vă pot lăsa să intrați.” ”Putem achita o diferență? Mai sunt locuri…
Simona joacă pe terenul 2. N-aveam de unde ști acum luni de zile când și unde va juca, am luat la nimereală Philippe Chatrier și-am sperat. Ziua am nimerit-o, nu și terenul: Simona jucase pe arena principală acum 2 zile, azi nu. Hmm, oare putem schimba arena? După meciul lui Nadal aruncăm o privire în…
Dacă la primul meci tribunele au fost aproape goale, cu cei 3 fani sârbi capabili să asigure un fond sonor răsunător, arena se umple ca prin farmec pentru următorul meci. Apar mai multe steaguri, peruci… Ați ghicit desigur după culoarea perucilor cine joacă. Ei, și dacă-i Rafa, sunt poze. La greu. Trag rafale, sortez mai…
Garsoniera e la o aruncătură de băț de terenuri. Găsim și o boulangerie pe drum, de la care ne aprovizionăm cu sandwichuri, urmăm săgețile cărămizii și ne găsim curând în incintă. Nu e foarte multă lume, e abia 10 și-un pic dimineața. Meciurile au început la 10, așa că ne căutăm tribuna la care suntem…