Simona joacă pe terenul 2. N-aveam de unde ști acum luni de zile când și unde va juca, am luat la nimereală Philippe Chatrier și-am sperat. Ziua am nimerit-o, nu și terenul: Simona jucase pe arena principală acum 2 zile, azi nu. Hmm, oare putem schimba arena? După meciul lui Nadal aruncăm o privire în jur, în jos și spre celelalte terenuri.

Mă hotărăsc să ies să întreb întâi să văd care-i treaba. Ies, trec pe la tabloul principal,

ajung la un punct de informații, mă trimit oamenii de la un ghișeu la altul, până la poarta B, cu semnele de circulație ale turneelor de Mare Șlem, unde mi se zice că bilete se pot lua doar de pe internet, iar Chatrierul, Suzanne Lenglen, terenurile 1 și 2 au bilete dedicate; de la 3 încolo te poți duce pe oricare. Nu se poate schimba? Nu. Ce se poate face e cumpăra bilete de pe siteul viagogo.com, un fel de ebay pentru bilete. Mda. Mă întorc înapoi în tribună, unde deja a început meciul Gasquet-Berlocq.

”Allez Richard!” Strigă tribuna. Și Richard joacă bine, în ciuda scepticismului unor spectatori altfel dedicați,

dă cu sete din toate pozițiile, și el cu un rever cu o mână frumos.

Rever cu o mână are și Berlocq, care joacă și el bine, se ține tare, zbiară la fiecare punct. Nu ca Șarapova, mai mult un icnit.

După două seturi strânse, atent supravegheate de turturici,

rezistența lui Berlocq se frânge în setul 3, astfel că, neașteptat, vedem tot meciul înainte să ne facem curaj să ieșim ”la Simona”. Meciul ei a început, dar sperăm că, dacă mai sunt locuri, să ne lase, cu tricourile noastre galbene, să vedem măcar un set.