Am hotărât că, dacă tot suntem aici, să încercăm o pătrundere pe ușa laterală pentru încă o zi de Roland Garros. Ușa laterală înseamnă bilete din stocul pus la revânzare de către deținători. Ne înființăm punctuali la ora 10 la casele de bilete – „nu aici, mergeți la casa B”. La casa B nici nu ajungem, că nu ne lasă stewarzii să înconjurăm terenurile – bilete se dau doar pe internet, nu se pot cumpăra de la casa B. Pierdem astfel vreo oră cu ocolișuri și parlamentări. Resemnați, ne întoarcem să luăm un mic dejun la barul albastru nu departe de apartament – aici au internet wireless, intru pe telefon pe siteul viagogo să văd care-i faza. Observ că apar bilete din când în când, încerc să iau la un moment dat 3, dar până să ajung eu la rând deja s-au dat. Frustrant. Imediat începe meciul Simonei… mai luăm ceva de mâncare, fug până la apartament să aduc calculatorul (acolo n-avem internet) și încerc să intru așa pe site, poate e mai ușor. Și pe ipad în paralel. Observ că pe ipad apar automat intrările, fără a da refresh… Mai ratez o tură de bilete, pentru că erau doar 2, nouă ne trebuie 3, până când îmi dau seama – „stai așa, iau oricâte se dau, până adun 3, și ne împrăștiem!”

Am pierdut speranța s-o vedem pe Simona, dar prind ca prin minune un link la un site franțuzesc care dă meciul în direct – așa că facem micul colț Halep în bar, până mai comandăm o prăjitură și-un suc să treacă timpul.

În paralel, pe iPad, după ce mă înscriu și salvez toate informațiile, să meargă mai repede, reușesc să obțin un bilet! E pe Chatrier. Hop, încă două! La terenurile de la 3 în sus. Bine și-așa!
De-acum știm că la Simona nu putem ajunge, așteptăm să se termine meciul, câștigat până la urmă la scor mare cu Torro-Flor, dar n-a fost ușor, și intrăm în arenă. M. merge pe Chatrier să-l vadă pe Nadal (e fan),

iar eu cu T. mergem pe terenul 3 unde joacă Horia Tecău. Prindem ultimul set Tecău-Rojer contra Zimunic-Nestor… din păcate pierdut de ai noștri, ca și primul. N-au jucat rău, diferența s-a făcut la detalii. Păcat.

E interesant de urmărit de aproape, e o altfel de experiență față de terenul mare. Ești mai aproape de jucători, le simți efortul și concentrarea parcă mai intens – în același timp e mai intim, prietenos, ”uman” – ”sunt și ei oameni”, nu mai par supermenii de la televizor. Chiar și când servesc.

Concentrarea e maximă la toate mingile. La început ne-am bosumflat că Horia nu ne bagă în seamă cu tricolorul și încurajările, dar efectiv era foarte foarte concentrat.

Stăm și la următorul meci, încrâncenat, între două rusoaice și două franțuzoaice, un spectacol în 3 seturi.

Următorul meci, Tecău-Mirza contra Baboș-Butorac, dublu-mixt, e dureros. „Ai noștri” câștigă primul set lejer, Tecău joacă bine, Sania excelent, nu le dau nici o șansă.

Dar în setul 2, la 3-2, nuș’ cum se face că pierd serviciul. Uff… Dar îl câștigă înapoi, sunt la două puncte de al doilea set, pe care le pierd! Tecău dă în filău, sare din bandă în terenul lor, foarte ghinion! După 1-1 la seturi se joacă un tie-break până la 12, ciudat, n-am mai văzut, or fi noi reguli la dublu-mixt, să nu lungească meciurile ca gaia mațu’. Pierd și tie-breakul! Cu tot cu încurajările noastre, și a altor 2 români cu steag de la tribuna vecină. (indienii, mult mai numeroși, veniți s-o vadă pe Sania, tac mâlc).

Cu asta, basta. S-au terminat meciurile, continuă doar pe Chatrier, Lenglen și terenul 1. Pe Chatrier e Gasquet cu Verdasco, dincolo Murray cu Kohlschreiber. Se merge cap la cap.

Bateria la telefon mă lasă, mă duc s-o încarc la turnul de încărcare a telefoanelor, să trimit un mesaj pe Chatrier că ne vedem la sfârșit.

Stăm ce stăm în Piața Mușchetarilor, până când la un moment dat văd brusc pe ecran: „acces gratuit pe Philippe Chatrier”. Zbrrr la trepti, fără să stăm pe gânduri, suntem printre primii. E 8 seara, poate mai prindem o oră de lumină bună.

Ce idee grozavă. Tribunele nu sunt pline, iar Ri-chard are nevoie de tot ajutorul, Verdasco îl cam face arșice.

Aplaudăm și noi cu publicul, mai ales când, generos, Richard răspunde la întrebarea arbitrului că da, mai vrea să joace, chiar dacă lumina devine din ce în ce mai slabă.

Îi convine și lui Verdasco, în mare formă. Are 2-0 la seturi când se întrerupe meciul, iar noi ne întâlnim în afara stadionului, mulțumiți că am mai prins o zi de Roland Garros.

Și… desigur, #teamhalep.