Dacă la primul meci tribunele au fost aproape goale, cu cei 3 fani sârbi capabili să asigure un fond sonor răsunător, arena se umple ca prin farmec pentru următorul meci.

Apar mai multe steaguri, peruci…

Ați ghicit desigur după culoarea perucilor cine joacă.

Ei, și dacă-i Rafa, sunt poze. La greu. Trag rafale, sortez mai târziu. Dar chiar și sortatul e dificil – le pun la sfârșit.

Până atunci și două cuvinte despre oponent, un nume de care nu am auzit – Dominic Thiem, austriac de 20 de ani, la primul lui Roland Garros. Dom’le, copilul nu pare anxiat de măreția evenimentului și produce prompt două mingi de break în primul game!

Din păcate pentru el, le ratează pe amândouă, și Rafa nu iartă. Se oprește din rafale la 6-2, 6-2. Zic se oprește și pentru că Thiem are o tresărire de formă și îi ia un break în setul 3, conduce cu 3-1, lumea speră la măcar un set adițional… dar Rafa se concentrează, Thiem se sperie, dă câteva mingi în out sau în plasă, și ruc-țuc, se face 6-3 pentru campionul en-titre.

Mi-a plăcut însă stilul lui Thiem, are un rever cu o mână foarte elegant, dă tare, presează, l-a împins pe Nadal de multe ori înspre fundul terenului, a jucat niște mingi fenomenale…

Ce i-a lipsit a fost constanța, a alternat mingile bune cu greșeli ”de începător”, cum a zis chiar el după meci. Nadal l-a lăudat și i-a prezis o carieră frumoasă – ”are toate loviturile foarte bune, trebuie să lucreze doar la jocul de picioare și cum se mișcă în teren, atât.” Îmi pare bine că suntem de aceeași părere, señor Rafa.

Și-acum, să curgă pozele, gârlă.