Ierusalimul Europei

În Imperiul Otoman, popoarele nu erau împărţite pe criterii etnice, şi religioase. Musulmani, evrei, creştini, asta era important – ce limbă vorbeai îi durea la turban pe turci. Aşa-mi explic cum slavii care au trecut la islam sub turci au căpătat o identitate distinctă vecină cu „naţionalitatea”. În anii războiului Iugoslav tot auzeam vorbindu-se de „sârbi, croaţi şi musulmani”, şi mă intriga – cum adică, primele două sunt concepte de „etnie”, iar musulmanii de „religie”. Ei de ce etnie sunt? Între timp s-a impus termenul „bosniaci” pentru musulmanii din Bosnia (şi Herţegovina, care e partea sudică, pe la Mostar), croaţii şi sârbii numindu-se „croaţi din Bosnia” şi „sârbi din Bosnia” (nu ştiu dacă se traduce aşa „oficial”, în engleză e în continuare confuzant – Bosnian Serbs, Bosnian Croats, Bosnians)

Cum se defineşte teoretic naţiunea? Ca unitate teritorială, culturală şi lingvistică, parcă. (de fapt, stai să verific. Wikipedia zice, citez: „Comunitate stabilă de oameni, istoriceşte constituită ca stat, apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, care se manifestă în particularităţi specifice ale culturii naţionale şi în conştiinţa originii şi a sorţii comune.”) Sârbii, croaţii şi bosniacii ar avea teoretic multe din aceste elemente în comun, şi cu toate astea nu se (mai?) consideră o singură naţiune, ba chiar au ajuns să-şi scoată ochii.

Bosnia şi Herţegovina sunt locurile unde aceste 3 grupuri coabitează teritorial încurcat, iar Sarajevo e punctul nevralgic unde se concentrează schisme istorice, religioase, geopolitce, naţionaliste pe un spaţiu restrâns. Un fel de… Ierusalim.

Astea şi mai multe altele aflăm de la Samira, ghida noastră pentru turul de oraş pe jos. 7 euro, dacă-l prineţi, zic că merită. Atât pentru ce afli, cât şi pentru pe cine cunoşti – s-a strâns un grup eterogen, un suedez, o neozeelandeză, un irlandez, un american şi nişte fete care nu mai ştiu de unde erau, parcă Anglia. Am stat mai mult de vorbă cu irlandezul, care studiază în Elveţia, şi cu americanul din California, care la auzul că sunt din România a scos o exclamaţie de încântare – s-a dovedit că cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse vreodată la el în California, întâlnirea cu care îl marcase, era din România. „Evident”, i-am zis. Se pare însă că zâna respectivă nu a reacţionat foarte favorabil la întrebările lui despre amănunte din ţara natală.

Samira să aibă între 35 şi 40 de ani, e răcită cobză şi nu prea are chef. De câteva ori le ordonă „linişte” unor fete în şlapi (pe FRIGUL ĂSTA!) care se hlizeau. Asta nu mă opreşte s-o descos când am ocazia. O întreb de exemplu de ce au nume cu rezonanţe arăbeşti, doar ei sunt slavi, nu turci – „Hasan Salihamidzic”, „Mehmedovic”, chiar „Samira”. O miră întrebarea; dar zice că aşa e de sute de ani, probabil un mod de a se diferenţia, alături de tenul blond şi ochii deschişi la culoare (!). Într-adevăr, are ochii verzi (injectaţi de răceală, dar verzi).

Altfel, mă felicit că am fost şi aseară, şi azi-dimineaţă de capul meu prin oraş, nu mai trebuie să fiu atent şi la ce văd, pot să fiu atent la ce zice. Pozele astea sunt făcute azi-dimineaţă,

DSC_6363.JPG

pe la meşterii metaliferi,

DSC_6368.JPG

covorari,

DSC_6371.JPG

DSC_6598.JPG

în intersecţii.

DSC01288.JPG

DSC01290.JPG

Samira ne-a dus la moscheea principală

DSC_6611.JPG

făcută de Gazi Husrev-bey pe la 1500 şi ceva, un fel de „Constantin Mavrocordat” de-al lor, adică nu era „pământean”, dar a făcut multe pentru ţară, mai ales pentru cultură şi civilizaţie. Gazi Husrev a construit majoritatea oraşului vechi de azi. De exemplu acest WC public e activ din 1530 (!!).

DSC_6610.JPG

Sarajevo a fost fondat în 1461, după ce turcii au cucerit zona pe la 1450 (vremea lui Vlad Ţepeş şi Skanderbeg), iar pe la 1600 avea 60000 de locuitori, dintre cele mai mari oraşe din Europa.

Numele vine din turescul saray care înseamnă palat, curte.

În curtea moscheii e o piatră importantă dar despre care am uitat la ce servea, cred că la chemarea muezinului pe timp de război, să nu-l împuşte din vârful minaretului (atât în trecutul îndepărtat cât şi apropiat),

DSC_6614.JPG

un šadrvan meseriaş,

DSC_6612.JPG

adică fântâna la care te speli înainte să intri în moschee. N-am avut voie din păcate, aşa că am admirat doar turnul cu cifre arăbeşti de lângă

DSC_6616.JPG

şi am mers mai departe la… sinagogă, azi muzeu. În trecut au fost mulţi evrei aici, sefarzi alungaţi din Spania în secolul 15 şi cărora otomanii le-au acordat azil. Sinagoga e veche şi frumoasă,

DSC_6607.JPG

mai ales arcadele mi-au atras atenţia, evident,

DSC_6609.JPG

ca şi cartea cea mare (Tora, presupun).

DSC_6606.JPG

Înainte de al doilea război mondial cică erau vreo 20000 de evrei în Sarajevo, după au rămas vreo 700…

După sinagogă, mergem şi în partea nouă puţin, la intersecţia „dintre lumi”, unde se vede în dreapta lumea otomană a lui Gazi Husrev Beg şi în stânga Austro-Ungaria

DSC01319.JPG

(de la Samira am auzit zicala cu „austriecii au construit în 40 de ani mai mult decât turcii în 400”).

A fost fain turul. La sfârşit americanul a cerut sfat încotro s-o apuce în cele câteva zile care-i mai rămăseseră. Văzuse Croaţia şi Bosnia, atât eu cât şi irlandezul l-am sfătuit să meargă şi în Serbia – până acum a tot auzit poveşti care-i pun într-o lumină proastă, ar fi cazul să vadă şi varianta lor.

Dar despre sârbi, croaţi, bosniaci, lumini şi mai ales umbre, în episodul următor.

Reclame

Un gând despre “Ierusalimul Europei

  1. Amuzanta faza cu WC-ul medieval :) O proba de continuitate remarcabila.

    Se pot face diverse analogii pentru a reprezenta conflictul fratern dintre sarbi, croati si… bosniaci. Oricand se formeaza diferente intra-comunitare, alimentate in timp de evenimente istorice si mai ales de trasari de granite (fie si doar de provincii), acestea pot exploda.

    Ma gandesc doar la conflictul dintre ortodocsi si greco-catolici din Transilvania. Am cunoscut oameni gata sa isi crape capetele, vorbind cu un dispret total fata de ceilalti. Greco-catolicii ii numeau pe ortodocsi securisti si comunisti, iar ortodocsii numindu-i pe greco-catolici falsi romani (e celebra fraza lui Nae Ionescu).

    La fel in Olanda unde avem un foarte bun exemplu de segregare al unui grup etnic, pornind de la realitati religioase – si catolicii si protestantii si-au facut propriile scoli, cluburi sportive, spitale, banci, pana si magazine. Acum e democratie si bunastare, dar in trecut unele persoane refuzau sa se casatoreasca cu olandezi din „grupul” vecin sau sa cumpere ceapa din magazinul celeilalte religii.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Pillarization

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s